2017 și Deliverus

Anul trecut pe vremea asta eram vai de capul meu. Atacată de panică și mâncată de griji, deprimată și cu un cur în plus, unul mai mic înmugurit sub curul oficial, unica mea avere consta într-un manuscris prea lânos și prea încurcat despre o lume de rezervă. Mai aveam niște bețișoare parfumate și-un orgasmatron de scărpinat în cap. P-astea le foloseam când mă lua cu palpitații și-mi venea să leșin de frică. Nici nu mai știu ce-am făcut în noaptea de Anul Nou, dar bănuielile mele se îndreaptă spre varianta jalnică în care am adormit făcută muci, cu blugii pe mine, înainte să înceapă gălăgia.

Apoi  a venit 2017. Teoretic, ăsta trebuia să fie Anul Peștișorului de Aur, adică anul în care toate dorințele mi se îndeplineau mintenaș, pentru simplul motiv că 17 e my lucky number. Dar n-a fost. 2017 a început ca naiba, cu proteste, ordonanțe, nervi și alte atacuri de panică, apoi a continuat cu confirmarea că manuscrisul lânos era o porcărie magnifică. Toată bruma de optimism pe care-o țineam strânsă între buci s-a fâsâit brusc în primăvară, când m-am uitat în oglindă și-am văzut, prima dată după mulți ani, o mega ratată cu un cur mare și unul mai mic, dedesubt.

După aia mi-am dat seama că la 35 de ani nu mai e vreme de bocit, nici măcar de visat, și că singura mea opțiune e să pocnesc viața-n coaie cu toate lămâile aflate la îndemână. Am păstrat din manuscrisul lânos două paragrafe și-am luat-o de la capăt. Am luat-o de la capăt de vreo 5 ori și după aia l-am revizuit de alte 10 ori. Mi-am stăpânit frica și mi-am impus un program strict, de măicuță. Trezit la 5, culcat cel târziu la 21:30, lucrat 12-13 ore zilnic. M-am tuns singură și-am botezat junk food-ul FUN food. Am început să citesc SF-uri și să mă uit la filme cu super eroi. După aia mi-am luat o salopetă scurtă, în dungi, m-am amorezat și am început să lucrez la o nouă carte. Cumva, lucrurile au început să se așeze. Mai bine zis, am început să așez lucrurile într-o formă care nu seamănă cu nimic, dar pentru că nici eu n-am vrut să semăn vreodată cu cineva sau să fac chestiile așa cum le face toată lumea, e forma perfectă pentru mine.

Așa se face că sfârșitul lui 2017 mă prinde cu un ebook în română gata publicat, cu unul în engleză, ilustrat din preaplinul lipsei mele de talent la desenat, ebook care va fi disponibil la începutul lui 2018, cu 45 de cărți citite, cu 150 de lei cîștigați din vîndut dildouri, cu o grămadă de idei și proiecte pe care abia aștept să le pun în aplicare, cu o mică infecție urinară care se dă bătută în fața ofensivei nemiloase de ceai cu gălbenele și cu un demon nou pe care-l cheamă Deliverus, pentru că uneori eu nu mai știu ce-s alea cuvinte și citesc de-a valma literele, dar nu contează.

demonul Deliverus

Tot ce contează e la mulți ani! Vă zic de pe-acum, că m-am apucat de citit A Song of Ice and Fire și pînă nu termin nu mai vorbesc cu nimeni. Ah, și să ne fie numa’ de bine! Așa să ne-ajute Deliverus!

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s