Doroteea, fantoma și Tinderul

Îmi place să fiu Doroteea. În gura ei berea are gust de buze crude cu sâmburi dulci și ochii ei sunt acoperiți cu o plasă foarte fină prin care nu intră mizerie, doar un praf care-i acoperă unele amintiri.

Doroteea e mai înaltă cu doi centimetri decât mine și nu are țâțele la fel de țuguiate. Își vopsește de șase ori pe an părul într-o nuanță specială de violet, nu mănâncă pâine și roagă chelnerii să nu-i pună paie în paharele cu limonadă, ca să nu moară delfinii. A citit undeva că paiele din plastic pot intra în găurica aceea din capul delfinilor și-i sufocă. Chestia asta trebuie să înceteze, așa că m-am luat după Doroteea și nici eu nu mai las chelnerii să-mi dea paie când beau limonadă sau aperol.

Când a împlinit treizeci de ani, Doroteea a avut un vis special din care a înțeles că scopul ei în viață e să scrie povești cu pisici și să cunoască bărbați ciudați. Era și nu era greu. După ce termina lucrul la birou, unde scria articole despre rochii pentru nașe, domnișoare de onoare și simple nuntașe, meșterea la destin în garsoniera ei unde nu dereticase niciodată. Își făcuse un folder pentru poveștile cu pisici și un cont pe Tinder, așa că era ocupată de dimineață până seara.

Într-o seară, Doroteea a dat swipe dreapta unui tip care făcea parte din Ordinul Luminoșii lui Thanateros. Îl chema Gogu LaTei și arăta de parcă cineva îi apucase capul cu ambele mâini, cu una trăgându-i ochii spre frunte și cu cealaltă coborându-i colțurile gurii spre bărbie. S-a întâlnit cu el, dar n-au făcut altceva decât să dea din urechi. S-au luat la întrecere adică, și Doroteea a câștigat dând din urechi fără pauză un minut și două secunde. I-a păstrat numărul de telefon și când a avut nevoie de Gogu, l-a sunat.

Asta s-a întâmplat după ce a murit un taximetrist în fața casei părăsite de pe strada Măceșelor. De groază murise, cu gura căscată, și Doroteea aflase despre asta de la Marcela, casiera de la megaimaj. I s-a părut foarte aiurea să mori de groază când există atâția teroriști, boli, spitale cu condiții improprii, accidente și E-uri care abia așteaptă să-ți facă de petrecanie, așa că s-a dus să vadă ce era atât de înfricoșător la casa cu pricina.

Și a aflat pe propria piele.

Când a intrat, cu grijă să nu dea cu capul în tocul măcinat al ușii, a simțit așa, un fel de adiere înghețată prelingându-i-se pe brațele goale. S-a plimbat o vreme prin încăperile vechi în care împărțeau prada borfașii de demult, pentru că în casa aceea fusese pe vremuri o bodegă pe care-o frecventau șmecherii interbelici, până s-a speriat de o voce care i se lipise parcă de urechi. A dat din ele ca nebuna și-a rupt-o la fugă, nu s-a oprit din alergat până acasă. Apoi l-a sunat pe Gogu LaTei și i-a povestit cum cineva făcuse o farsă, chemase un taxi în fața casei părăsite și ceva de-acolo îngrozise taximetristul de crăpase inima în el, iar ei îi atacase urechile.

Doroteea s-a întors în casa bizară împreună cu Gogu chiar ziua următoare, și cei doi au descoperit două lucruri foarte interesante. Primul, că vechea bodegă era bântuită. Fantoma era însă destul de înțelegătoare, deși nu te-ai fi așteptat la așa ceva de la spiritul unuia din cei mai periculoși spărgători de seifuri dintre cele două mari războaie. Avusese șapte nume în timpul vieții și șaptezeci și șapte de amante, dar o singură mare iubire. P-astea le aflase Gogu ascultând vocea aceea care pătrundea șerpește în urechi, și le ținuse nemișcate și deschise până când fantoma terminase tot ce avea de zis. Ultimele cuvinte fuseseră „scrisoare” și „stâlp”, apoi Gogu nu a mai deslușit decât un șuierat de om care a fumat mult toată viața, mai ales dimineața. Apoi, Doroteea a descoperit o gaură într-unul din cei doi stâlpi care rămăseseră în picioare în sala mare a casei, în gaură o cutie din ceramică neagră pictată cu spirale roșii, în cutie o hârtie boțită cu pete de mucegai și în cuvintele de pe hârtie o declarație de amor.

Începea așa:

„Estera, iartă-mă.”

De terminat, nu se mai înțelegea cum se termină, din cauza mucegaiului. Dar Doroteea a simțit un fel de fior în inimă și i-a promis fantomei că o va căuta pe Estera, și dacă o va găsi, îi va da scrisoarea. Fantoma șuiera în continuare, iar Gogu a spus că poate ar fi mai bine să plece. Nu e frumos să obosești fantomele.

În zilele următoare, Doroteea și-a sucit mințile încercând să descopere cea mai ușoară cale ca să ajungă la Estera și după ce a băut fix trei beri, i-a venit ideea. Așa că și-a modificat descrierea din profilul de pe Tinder și-a scris așa:

„Arată-mi că pe bunică-ta o cheamă Estera și te fut.”

După ce-au citit asta, o grămadă de tipi de pe Tinder au scris în profilele lor că erau nepoții Esterei și vreo doi chiar au încărcat poze cu buletinele bunicilor și cu declarații notariale. Ăstora, Doroteea le-a dat swipe dreapta și i-a futut, cum promisese, dar până la urmă s-a dovedit că Esterele din care se trăgeau nu avuseseră nicio aventură cu celebrul spărgător de seifuri din anii interbelici. La un moment dat, când Doroteea deja își cam pierduse orice speranță, l-a găsit pe nepotul adevăratei Estere. Era un tip foarte nașpa, cu burta gogoneață de la bere, cu ceafa groasă și capul rotund, care purta espadrile roșii și pantaloni scurți. Doroteea s-a trezit într-o dilemă morală teribilă. Pe de o parte, voia să ajute fantoma să-și găsească liniștea și să nu mai bage spaima-n taximetriști, să dea scrisoarea de amor Esterei, să afle babornița cât de iubită fusese de celebrul spărgător, dar pe de altă parte nici nu se gândea să-l fută pe nepotul cocalar.

A stat iar Doroteea și s-a gândit, s-a sucit și răsucit, a băut încă vreo trei beri și s-a hotărât să facă ce trebuia făcut.

 

 

4 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Hercule spune:

    Lu’ Dorotea – care scrie – ii trebuie un toc de p…ppp… eee, nu de plastic. 😉

    1. rockozaur spune:

      ehe, ce s-ar face Doroteea care scrie fără atotștiutori ca matale, să-ți dea dumniezău sănătate

  2. @ipvwvi spune:

    hercule, mare-n brand, mic in strap-on :))

    1. Hercule spune:

      S-ar mări brandu’, da-i mic chastity device-ul și nu e loc. 😉 Dacă mai dai și cheia (unică!) pe mâna uneia mai drăcoase, ai pus-o, aștepți până te deschide…

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s