Tăticul cu picioare păroase și Moartea lui Bunny Munro

Îmi plac chestiile periculoase, chiar dacă sunt bibliotecară. Mi se întăresc sfârcurile de frică. Parcă sunt și puțin elastice, dacă tragi de ele fac pâc înapoi. Pâc. Pâc.

-Vrei o mână de ajutor?

Trebuie să încui ușa bibliotecii. Sau să mă abțin mai des decât îmi dau drumul. Cel puțin, de data asta m-a surprins un mascul. Unul chiar înalt și prezentabil. Îmi aranjez rochița și părul cu mișcări rapide, apuc tava cu fursecuri și ajung imediat lângă el, poftindu-l.

-Bine ai venit la Biblioteca dintre Plopi! Dintre plopi, repet sexi, apoi îi ofer o limbă.

Masculul pune botul și apucă un langue du chat năclăit în ciocolată. Îmi place cum mestecă. Are fălci puternice, termină fursecul imediat.

-Mulțumesc, ești foarte frumoasă, mi se pare că spune, numai că-i doar în imaginația mea. De fapt a spus „Mulțumesc, ești foarte drăguță”.

Oricum, eram pe-aproape.

Începe să se scotocească prin buzunarele pantalonilor, fir-ar să fie, are exact pantaloni din ăia care-mi plac, trei sferturi, și șosete care acoperă ouăle gleznelor, are și păr pe picioare, mult și creț și îmi dau seama că o să scoată o scrisoare. Am dreptate și mă apucă gelozia. A naibii scrisopată știe unde stă masculul feroce și păros.

-Am găsit scrisoarea asta înfiptă în parbriz, e despre o carte cu unul care a murit sau o să moară, cică seamănă cu mine. Nu înțeleg nimic, mă gândeam că ar trebui să citesc cartea, poate aflu ceva despre cine a scris chestia asta. Sunt un bărbat singur, coboară vocea masculul feroce în timp ce mațele mi-o iau razna și fac noduri peste noduri, mai vine fi-miu la mine uneori, nu vreau să mă pândească cine știe cine, să-mi lase mesaje, chestii d-astea. Copiii nu știu ce să spună mai departe și ce nu, mă-nțelegi? și când spune asta se apropie de mine și-mi dilată pupilele, văd într-un viitor apropiat niște cearșafuri boțite și multă flocăraie împrăștiată pe ele.

Îi smulg scrisoarea din mână, mă așez pe scaun și-mi împăturesc lenjeria din cap ca să mă pot concentra.

Dragă tătic cu picioare păroase,

Știu că ești tătic pentru că aveai un copil atârnat de picioarele tale păroase. Când te-am văzut, am tresărit speriată. Uite-l pe Bunny Munro, mi-am zis, dar mi-am dat seama că era imposibil să fii Bunny Munro, pentru că Bunny Munro a murit. E și o carte cu titlul ăsta, Moartea lui Bunny Munro

Nick-Cave-Bunny-Munro
O găsești aici, la Libris 🙂

Bineînţeles că m-a durut în cur de Bunny Munro când l-am cunoscut. Avea gropiţe în obraji, o freză cu cârlionţ pe frunte şi cravată cu iepuraşi. Trăsnea a pizdă şi alcool de-ţi muta nasul din loc. Nu că asta ar fi fost ceva rău, dar mutra lui mă făcea să-l iau drept un diletant într-ale futaiului sportiv. Era cam spilcuit şi purta servietă, m-am gândit, uite cazul clasic de soţ nesimţit care fute vecinele şi clientele fără să pună suflet, fără să sufere. Unul care bifează, un superficial. Un futăcios banal.

Dar m-am înşelat. Bunny Munro este un vaginofil, un masturbator insaţiabil, un desfrânat de calitate. Unde mai pui că bea ca un scriitor etern nepublicat şi fumează ca un indian specializat în dezamorsarea conflictelor. Bunny este agent de vânzări de produse cosmetice, un fel de reprezentant Avon. E însurat, are un copil, un şef cool şi un coleg pe care-l cheamă Poodle. Nevastă-sa n-are destule coaie ca să-i tolereze libertăţile pe care şi le ia cu vagine străine, aşa că se omoară şi-l bântuie o vreme. Fi-su e un simpatic cu o enciclopedie la care ţine ca la ochii din cap. Apropo de ochi, puştiul are blefarită şi pe ta-su-l doare-n cur şi nu-i cumpără picături, mititelul mai bate niscai apropo-uri cum că, tati, o să orbesc, tati, tre să-mi iei baston alb şi ochelari negri în curând, tati, ia-mi picături! Bunny nu înţelege, el vorbeşte doar limba cu care mai linge chestii.

Acum să nu ai impresia că o să te alegi cu vreun pont în materie de sex din cartea asta, că Bunny nu e tocmai un estet. Se fute de nevoie. Se lăbăreşte de nevoie. Slobozeala e singura demonstraţie de putere de care este capabil. Să împroaşte pereţii zilelor cu spermă, până când, probabil, o să halucineze reîntoarcerea în pântecul nicăieri-ului. Femeile nu au nici măcar un crâmpei de poezie în ele, au doar vagine şi ţâţe şi buci. Ceea ce nu e tocmai neadevărat. La fel cum Bunny are doar pulă, cârlionţ şi o permanentă incertitudine a vieţuirii pe care şi-o tratează cu supradoze de copulaţie.

Apropo, Nick Cave a scris cartea asta. M-am gîndit că n-are rost să-ți dau ceva amănunte despre ce se întâmplă prin dânsa, din moment ce Bunny moare. Oricum, ce se întâmplă curge frumos, menstrual de frumos, umezind pliuri ale imaginaţiei pe care nu ştiai că le ai.

Exerciţiu pentru acasă. Bea două-trei pahare de whisky cu gheaţă, dă play la Saint Huck-ul lui Nick Cave şi citeşte Moartea lui Bunny Munro. E foarte posibil ca la următorul futai să simţi o moarte mică agăţată de flocii curului, o moarte care o să te îndemne să dai tare din buci, pînă faci implozie şi nu mai ştii unde începe şi unde se termină viaţa.”

-Mă tentează exercițiul din final, mi se destăinuie ferocele și, pentru o secundă sau pe-aproape, în fața ochilor am numai morți sufocate-ntre buci. Îmi ia scrisoarea din mână și râde pe la colțul gurii. Țâțele-mi atârnă dureros de cât mi le călărește cu privirea, să-l ia naiba, nici nu vreau să-i dau cartea cu Bunny Munro, dacă o să vină scrisopata la el exact când ascultă Saint Huck și citește, evident că vor încerca împreună să dea de capăt vieții. Fuckin’ hate her.

Mă consider însă o profesionistă. Nu mă joc când vine vorba de cărți. Dacă cineva îmi cere o carte, i-o împrumut, asta înseamnă să fii bibliotecară. Îmi unduiesc șoldurile până la raftul cu Nick Cave, ce bine că trebuie să mă înalț pe vârfuri, poate mi se ridică rochița, ce bine, se ridică, cât de mișto arăt acum, căcat!!! Mi-au intrat chiloții în cur și nu mai știu ce grad de sexoșenie are treaba asta. Aveam o teorie legată de chiloții-n cur, care era teoria, nu mai știu, știu doar că de regulă îmi intră partea stângă în cur dar acum a intrat partea dreaptă, o fi vreun semn?! În sfârșit, ferocele a venit lângă mine, ce bine miroase .

-Vrei să vezi ce pulă de cal am? mi se pare că mă-ntreabă ferocele, dar eu nu mai aud deloc bine când ovulez, de fapt a zis „Vrei să te-ajut”?

Până la urmă a plecat. Și-a luat singur cartea, i-am zis că îl cocoșez cu amenda în caz că nu o returnează în două săptămâni, sute de lei, nu te joci când vine vorba de cărți. De fapt, nu e chiar așa periculos să nu aduci cărțile înapoi, numai că ferocele pare genul care uită, a uitat de exemplu să mă invite la o bere, d-aia-i zic, ai grijă că te cocoșez.

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s