Părerea Scrisopatei despre Peregrinările lui Tuf

Eram ocupată cu mirositul genunchilor, când a intrat în bibliotecă o doamnă solemnă cu coc și zmeu. Iarna mi-e mai greu, abia reușesc să-mi adulmec ca lumea pielea de pe picioare, înainte de duș. Vara port numai rochițe și n-ar fi rău să-mi pot face picioarele buchet. Ca să-l țin proaspăt în vază, pe birou, lângă registrul cu abonați. Să nu mai tresar când mă surprinde cineva cu nasul în ceșcuța genunchiului stâng.

-Bună ziua și bine ați venit la Biblioteca dintre Plopi!

Îmi șterg nasul umed cu mâneca. Doriți o carte, un fursec, poate un ceai?

Doamna foșnește zmeul, îi desface fermoarul și scoate din el un plic. Drăcovenia e o poșetă, carevasăzică, m-am dumirit eu parțial, încercând să descopăr rolul beteliilor verzui care atârnau la un capăt.

-Mi-a băgat cineva scrisoarea asta pe sub ușă, mă informează dumneaei șoptit.

-Cine?

-Cineva care m-a urmărit până acasă, evident.

-Poliția?

-Nu cred, n-ar avea motiv.

-Altcineva?

-Sigur altcineva.

-Ce v-a scris acolo?

Apuc plicul, deja simțind cum mi se spârcâie de emoție glandele sudoripare.

-Despre o carte. D-aia am venit la bibliotecă. După indicii, duduie! îmi face doamna cu ochiul.

Despăturesc hârtia și văd scris delicat, cu cerneală, fără porcușori, sus pe pagină:

Dragă doamnă cu coc și zmeu,

Arunc o privire beteliilor care se ondulează în curent, că ușa de la intrare a rămas deschisă și bârfește ca o țață cu fereastra din spatele meu. O fi vreun zmeu cu trei capete, unul de poșetă, unul de ață, altul de afiș, nu știi niciodată cum să iei zmeii, sunt foarte țâfnoși. Scrisorile, în schimb, sunt mai calme, chiar dacă se strecoară pe sub uși. Nu e vina lor că încap.

-Cartea aia, înfige doamna un deget în hârtie. Zice acolo despre cartea aia, ce-i cu ea? E o carte bună? Tu ești bibliotecară, știi chestii d-astea, duduie, nu?

-Doamnă, stați nițel. Să văd și eu despre ce e vorba.

-Ar trebui să știi, că d-aia lucrezi aici, buzdugănește doamna.

Mă așez pe scaunul rotativ, mă întorc cu spatele, și încep să citesc. Mi se pare că e ceva foarte intim în cititul unei scrisori, mai ales dacă nu mi-e destinată. Îmi place atât de mult să citesc pe ascuns sau să citesc chestii pe care nu am voie să le citesc, chestiile altora, încât e musai să mă așez pe ceva tare, ca să nu mă scap pe mine. De plăcere.

Recunosc. M-am uitat juma’ de oră după copilul dumneavoastră, dar ori nu aveți deloc, ori nu-l aveați atunci, în spatele blocului, la îndemână. Apoi m-am uitat la zmeul dumneavoastră, era cu buline verzui și pătrățele roșii.

Mă opresc din citit și întreb peste umăr:

-Aveți mereu un zmeu cu dumneavoastră?

-Nu chiar mereu, dar de cele mai multe ori, când îmi fac coc, simt nevoia să-mi iau și un zmeu. Am mai mulți, pe diferite culori, recunoaște doamna și o las în pace, știu cum e, o înțeleg. Eu, de exemplu, ori de câte ori vreau să aflu cât e ceasul, număr întâi până la șaptesprezece și abia după aia îmi verific Fossil-ul. Gata, mă concentrez acum la citit. Îndoi un picior sub mine, înfig călcâiul în cur și încep.

Recunosc. M-am uitat juma’ de oră după copilul dumneavoastră, dar ori nu aveți deloc, ori nu-l aveați atunci, în spatele blocului, la îndemână. Apoi m-am uitat la zmeul dumneavoastră, era cu buline verzui și pătrățele roșii, nu era pictat de vreun artist, ar fi avut coamă de leu, ochi de păun și colțuri de temut. Zbura binișor, mi-am dat seama că vă pricepeți, cocul nu s-a desfăcut nici măcar cu un fir, ieșise lumea la balcoane. Mi-ar fi plăcut să vă pot face cunoștință cu un domn, dar e mai greu cu domnii din cărți, știți și dumneavoastră. Am zis că v-aș putea povesti totuși câte ceva despre el, poate vi se agață vreodată de zmeu și e bine să fiți pregătită.

E gras-mare, chel-albicios, răbdător-negustor, vegetarian-gurmand, urâtor de atingeri străine-iubitor de mângâieri feline, sarcastic-insuportabil, se numește Haviland Tuf și-l bănuiesc a fi o auto-proiecție spână și cosmică a lui George Ar.Ar Martin. Un alter-ego sarcosmic de care m-am îndrăgostit chiar și eu, până în halul în care mi-am schimbat una din parolele uzuale cu numele lui. Un alter-ego al unui scriitor pe care-l credeam de categorie ușoară, în ciuda demenței născute de seria cu gheață, foc, dragoni și tipi sexoși, dar care m-a trosnit cu niște povestiri de-am văzut stele verzi, păienjenei, neoiarbă și oale-de-mâl.

Haviland Tuf este, ca să fie clar, un grăsan chelios adorabil care iubește pisicile și are un umor uscat de-ți scârțâie-n dinți. Pe vremea când era negustor, avea o navă care se numea Cornul abundenței cu bunuri excelente la prețuri minime, dar afacerile erau pe ducă. Așa că numai bine, se trezește angajat de unii care puseseră ochii pe o navă de germinare a inginerilor ecologi, o nebunie de treij’ de kilometri, unde se clonau în neștire specimene de pe toate planetele posibile. Evident, Haviland ajunge șef pe Arcă, așa-i zice supernavei cu pricina, se face inginer ecolog, își clonează niște mâțe și se pune cu burta pe treabă. Se plimbă intra și intergalactic, acceptă diverse misiuni de salvare pentru care cere și primește o grăma’ de standarzi, adică bănet, folosindu-se nu doar de tehnica lui imbatabilă de negociere ci și de un cotoi parapsihic și mofturos.

Carevasăzică, cine citește Peregrinările lui Tuf voiajează prin șapte povestiri înnădite-ntr-un fel de roman, care e destul de light din punct de vedere SF-ist și amuzant. Totuși, Martin pune acolo niște semne de luat aminte care te fac mai atent la chestiuni de morală și ipoteze viitorologice. Oricum, ce mi-a dat la gioale a fost Stilul lui Tuf, iar Pisicile lui Tuf m-au îngenuncheat pur și simplu.

George-Martin-Peregrinarile-Tuf

Despre Stil, numai de bine. De exemplu, la o întâlnire cu niște oficiali, Haviland își scoate pardesiul murdar și, negăsind nici un cuier, îl atârnă de pușca laser a unuia din paznici. Sau, când o tanti vede unul din pisoi, nefiind familiarizată cu felinele în general, zice: „ E doar o pisică mică, nu? Cum i se zice, pisicuță?”. La care Haviland zice: “Cunoștințele dumneavoastră de zoologie sunt impresionante!”

Iar pisicile lui Tuf sunt niște răsfățate. Scărpinate, mângâiate, domnesc peste toată nava aia imensă și peste burta stăpânului, și răspund, numai dacă vor, la numele Ingratitudine, Îndoială, Ostilitate, Bănuială, Distrugere și Haos. Și Dax, dar Dax e special pentru că e parapsihotic parapsihic parapsihedelic după cum am mai zis, se duce cu Tuf chiar și la bere, stă cumințel pe masă cât se delectează el cu câteva halbe. Nu știu dacă l-aș mai fi iubit pe Haviland în halul ăsta dacă nu zicea la un moment dat chestia următoare: „Pisicile sunt cele mai civilizate ființe. Nicio planetă nu poate fi considerată cu adevărat civilizată fără pisici.”.

Dar a zis-o, așa că eu personal sunt foarte înamorată de Tuf. În cazul în care vă va plăcea și dumneavoastră, vi l-aș putea ceda în schimbul, să zicem, zmeului.

-Vedeți? Ați primit vreodată o scrisoare ca aceasta? mi se agită doamna la ureche.

Nu pricep de ce se burzuluiește, e clar că oricine i-ar fi trimis scrisoarea nu îl are pe Haviland Tuf ca să-l dea cumva la schimb, ci zice doar așa, la mișto. Îi spun cât pot eu de autoritar, că doar sunt bibliotecară și mă pricep:

-Doamnă, vă zic eu, sigur e doar un pasionat de literatură, nu aveți de ce să vă înfoiați zmeul. Așa e cu cititorii, li se înfierbântă repede creierul și încep să creadă tot felul de chestii. Unii se apucă să scrie. Altora li se pare că văd personaje din cărți pe stradă, sau se iau la harță cu autorii, dar să știți că sunt, în general, inofensivi.

Mă duc la rafturile cu SF, îl găsesc repede pe Ar Ar Martin și i-l întind.

-Ia vedeți dacă vă-ncape în zmeu. Puteți s-o aduceți înapoi în două săptămâni?

-E cam groasă, ezită câș din coc, dar o bat încurajator pe umăr și îi întind castronelul cu fursecuri ca să-i deturnez atenția. Apoi o conduc spre ieșire, îi mai spun de două ori că nu are de ce să-și facă griji, apoi îi spun o singură dată că e o vreme excelentă pentru citit, se înnorează. Împing zmeul cu grijă ca să nu-l prind în ușă, și rămân singură. Mă așez pe scaun, îmi aduc genunchii la nas și încep să mă miros de unde am rămas.

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s