Povestea cafelei turnate-n mine

Nu mai știu sigur când am băut prima dată pentru-ntâia oară cafea, dar știu că în primul semestru dintr-a doișpea muream s-o beau seara, din cauza matematicii. Ai mei se uitau chiorâș, așa că puneam apa la fiert pe furiș, după ce se culcau ei, apoi duceam repejor cana acoperită (să nu se împrăștie mirosul) în camera mea, în sertarul biroului. Înjuram pătrățelele din caiet și mai sorbeam din când în când câte-o gură, așteptând să-mi pocnească soluțiile-n cap ca popcornul, dar miezul nopții mă găsea -indiferent de progresele pe care le făcusem în studiul limitelor și integralelor- în pat cu Istoria religiilor a lui Eliade. Nici vorbă să mă ocolească somnul mai târziu de ora două noaptea, așa cum se temeau ai mei, sau să iau note mai bune, așa cum credeam eu, așa că am continuat o vreme, numai de-a dracu’, să transport pe șestache lichidul negricios în camera mea, până când am aflat că Focșănache, un coleg care purta prin rotație un tricou cu Anathema și unul cu Amorphis, lua fiole de cafeină.

Ca să învețe mai bine, gen.

Mi-am tras gluga hanoracului pe ochi și m-am dus la farmacie, tremurând de emoții. Cafea concentrată, asta urma să fie salvarea mea. Deja îmi imaginam cum o să privesc lumea pe deasupra unei perechi de cearcăne din alea serioase, cum o să și slăbesc de la atâta consum psihic, cum o să rezolv manualul și culegerile, cum o să recuperez aproape doișpe ani de durut în cur în ce privește matematica în doar câteva luni. Mi-am ascuns fiolele tot în sertarul biroului, mi-am adus o linguriță și am început să mă dopez după unșpe noaptea.

Ciudat lucru, dar ale dracu’ calcule mă adormeau în maxim o oră, două. Am aruncat restul de fiole și-am revenit la cănile aburinde cu cafea după câteva zile în care nu apucaseră să-mi apară cearcăne, că dormeam pe rupte.

Tot încercând să evit învățatul pentru bac, am pus mâna pe Romanul lui Eminescu (scris de Cezar Petrescu) și-l purtam peste tot după mine. Dimineața aveam ore, așa că după amiaza coboram din tramvai cu cărțoiul mare și albastru scut în brațe, cumpăram 2-300 de grame de cafea de la chioșc, ca să nu se prindă mama că ciordesc dintr-a ei, și-mi făceam de cap până seara, incitată la maxim de faptul că Eminescu bea, și el, foarte multă cafea. Mai era și dezordonat. Nu-mi făceam curat în cameră cu săptămânile, până se enerva maică-mea că nu mai avea loc de cărți și hârtii întinse pe jos și cedam îndemnurilor ei cam agresive la igienă, apoi o luam de la capăt.

În facultate am avut o perioadă îngrozitoare, când am descoperit că pot să mă îmbuib la micul dejun cu ciocolată și cafea, noroc că descoperisem și fututul  regulat și se pune că făceam oleacă de sport. O luasem cam razna, amestecam tot felul de siropuri cu cafea și de ziua mea am primit o cană din aia, nesimțită, de ciorbă, pe care o foloseam de vreo două ori pe zi ca să-mi satisfac viciul.

După facultate am descoperit cafeaua proastă, scursura, de la dozator, că lucram la uzină, într-o agenție bancară dintr-un hypermarket mizerabil, și n-aveam alternative. Nici toaletă n-aveam. Oricum, am mai cunoscut, pe lângă cafeaua proastă, și cafeluța, apoi cafecita. Cafeluța întotdeauna e dichisită cu frișcă, șade într-o ceașcă, nu într-o cană nesimțită, și se bea împreună cu mama, de sărbători, iar cafecita o găsești dimineața, la bufet, într-un oraș străin, când faci și tu un city-break.

În ultimii ani am descoperit încă trei tipuri super simpatice de cafea. O dată e cafelina, pe care o beau dintr-o cană înaltă cât un turnuleț, negru cu alb, dimineața, înainte să plec la birou, în timp ce scriu câte ceva pentru fuflețel. Apoi e cafeaua cu capac, 400 ml, pe care mi-o iau de la superblonda de la superchioșcul de cafea de lângă muncă, și pe care-o beau vreo opt ore, scriind alte chestii, pe lângă fuflețel. Și mai e cafeaua specială, pe care o beau foarte, foarte rar, la cafenea, eventual pe plajă, citind.

Și după atâta vreme de turnat cafea în mine, tot nu m-am săturat. Singura problemă e că, înainte, după o cafea seara, dormeam buștean, iar acum tot buștean aș dormi, dacă n-aș avea coșmaruri. Azi noapte, de exemplu, am visat că nu mai puteam să intru la Cărturești decât dacă mă atârnam ca-n Misiune imposibilă de niște bârne din tavan. Dacă treceam de bârne, ajungeam la proba cu podețele și, cum eu pare-se că purtam, dracu’ știe de ce, pantofi roșii cu toc, toată treaba asta era un coșmar din ăla cu urlat, asudat și bălit perna.

Partea bună după ce am coșmaruri din cauza cafelei băute seara, e că dimineața mă dreg tot cu o cafea.

Ceea ce nu pot spune și în cazul domnului Alcoeul.

 

5 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Hercule spune:

    S-au prins când mai dispareau din castraveţii din frigider? Ăia mai buburoşi „mergeau” mai bine, este? 😉

    1. rockozaur spune:

      nu fi nașpa, curățam coaja, ce dracu…

      1. Hercule spune:

        „Les neiges d’antan”, Roako… Îmi amintesc ce a trebuit să improvizez când a găsit maică-mea o poză la care îmi… ehem, ehem… 😉 Era o pagină ruptă dintr-o revistă, nu le-a găsit pe alea decupate, le pusesem bine da’ pe asta o uitasem pe masa mea.

  2. Cristina spune:

    Bre, îs curioasă cum ai alinta cafeaua orezarilor d-aci, o fac cu gheață (și lapte condensat adeseori). Io nu-s mare fan cafea, dar de aia îs dependentă, pe cât îi de dulce, pe atât e de tare. Mă ia cu tremurat după un borcan d-ăla, deși jumate e gheață.
    Also, bag puța-n wordpress, mă muncesc de fro 3 luni să comentez aci la matale, dar îmi tot pune automat contul blogului vechi.

    1. rockozaur spune:

      Umm…cafețată? 😀
      Hai că reușiși până la urmă, scoate-ți puța din uordpress, nerușinato!

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s