Nu mai faceți dragoste cu ochii închiși

Chiar așa le-am spus ascultătorilor. Mă invitase un amic la emisiunea lui de radio, în calitate de expertă în coțăială, vorbisem juma’ de oră despre tembelul care era să mă calce cu Dusteru’ pe verde clipocind, în drum spre studio, apoi mi-a făcut Benone- așa-l cheamă pe amic, dar lumea-l știe de Biberone, că bea numai bere la biberon, d-aia la zero treiștrei, ca să aibă impresia că bea mai mult- semn că nu mai am timp și-am citat direct din cartea mea, Dragostea pe bune șgogorițele sentimentale: Nu mai faceți dragoste cu ochii-nchiși că nu vedeți nimic.  Mi-ar fi plăcut să nu mă dau pe după vișini, adică să zic clar, nu vă mai futeți cu ochii închiși, dar Benone mi-a explicat că-i amendează și-am lăsat-o baltă. La sfârșit, alea alea,  mulțumiri c-am reușit să ajung întreagă la emisiune, regrete că n-am vorbit despre carte, că n-am răspuns în direct la telefoane, că nu i-am adus lu’ Benone un exemplar, dar nu s-a supărat tare. La ieșire, că m-a condus, zice:

-Bă, io personal fut cu ochii-nchiși, că m-am holbat odată la nevastă-mea, căscase ditai gura și-avea două carii, m-am simțit tare aiurea, abia am terminat.

-Ești fraier, în unele culturi asta înseamnă te iubesc. Să ți-arăți cariile.

-Și dacă n-ai?

-Atunci spui te iubesc, dar nu asta e ideea. Măcar ai trimis-o la dentist?

-Mi-a fost jenă.

-Ei, să te văd ce faci când începe să-i pută gura.

Înainte făceam și eu dragoste cu ochii închiși, dar când tipul cu care eram s-a îmbolnăvit de boala nebună a mamei moarte și-a început să-mi zică tâmpenii, că vlea păpică și de țe nu-l las să se joace cu soldățeii, mi-am dat seama de greșeală. A mai spart și-o oglindă cu pula când se juca de-a Războiul stelelor, oppaaa, ce și-a zis,  pula poartă ghinion, n-o mai folosesc, și n-a mai folosit-o decât la pișare, nici labă nu făcea. Nu te pui cu ghinionul, și mai ales cu figura maternă întrupată în figura feminină cu care împarți patul. Am rezistat o vreme, mi-era milă de el, câteodată, după ce mă dădea jos ca să-l las să se uite la desene animate, mă duceam în bucătărie să-i fac salată și mă masturbam pe gresie, cu castraveți decojiți. Nu s-a prins niciodată, ba chiar zicea că salată ca mine, nici mă-sa nu făcea.

În anii ăia când am încercat să-l repar, cu terapie și certuri, lugu-lugu și glumițe, documentare și psihologie pentru tonți, m-am descurcat singură. Dar uneori, când te saturi de pornache și vrei să te satisfaci nostalgic în păturã cu gândul la omul ăla cu care ți-ai irosit tinerețea, și-ți dai seama că habar nu ai cum arată când are orgasm, e nasol. Nu c-aș fi uitat, ci pentru că nu i-am văzut niciodată fața în vremea extazului și nu știam dacă se încruntă sau cască gura, dacă îi palpită o pleoapă sau se linge pe buze. C-am stat cu ochii închiși atunci când funcționa cum trebuie, m-am gândit doar la mine și la ce simt eu, nu-mi plăcea să-l văd și pe el în al țîșpelea cer. Ca să nu mai spun că stingea toate luminile de parcă era turbat, iar ziua zicea că nu-i bună de făcut dragoste, numai noaptea. Chiar să fi deschis ochii, tot nu aș fi văzut cine știe ce, dar pula mea, ochii se obișnuiesc cu întunericul, cu umbrele, cu multe, numai cu pleoapele nu se obișnuiesc și nu pot să vadă prin ele. Apoi s-a stricat și nu se mai vedea nimic pentru că nu mai era nimic de văzut. Eu găteam, el se juca în cadă cu niște rățuște de i le luasem de Crăciun, din mall. Ziua făcea audit pe la firme de asigurare, noaptea ne jucam de-ascunselea prin casă, uneori nu mă găsea pentru că plecam.

Mă duceam în barul din apropiere, acolo l-am cunoscut pe orb. Avusese un accident cu un aparat de sudură în urmă cu câțiva ani. Arăta foarte mișto, un pletos creț, cu degete lungi, pătate de vopsea. Era pictor. M-a luat într-o noapte la el, după ce băusem o sticlă de vin singurică, și i-am văzut tablourile. Numai femei, femei fericite, atârnate peste tot, sprijinite, agățate, călare una peste alta pe planșe. M-am încălzit imediat.

-Femeile mele, mi-a zis în ureche, dându-mi jos haina.

Nici măcar nu avea un pat ca lumea, doar o saltea în colțul camerei, dar m-am trântit pe ea obosită de moarte. Am început să fac dragoste cu el ca prin vis, apoi am deschis ochii, nu mai știu dacă visam că-mi spune să-i deschid, sau chiar mi-a spus. Lăsase lumina aprinsă. Se uitau la mine toate femeile de departe, dar el se uita de foarte aproape, m-am rușinat, uitând că-i orb, apoi m-a întrebat de ce mi-e rușine, nu văd tocmai eu, care nu-s oarbă, cât de frumos e totul? Doi oameni care fac dragoste înconjurați de culori și chipuri fericite?  Am râs ca proasta, n-am zis niciodată c-aș fi prea deșteaptă. Și-atunci mi-a spus să nu mai fac niciodată dragoste cu ochii închiși, pentru că dragostea e atât de frumoasă încât e păcat să nu fie vãzutã.

Nu le am eu cu păcatul sau cu frumusețea, dar mi-au rămas în cap cuvintele lui, și când am ajuns acasă, am făcut ce trebuia să fi făcut de când nu mai eram văzută drept ceea ce eram de fapt. Mi-am lipit pleoapele cu bandă adezivă, dar nu ca să văd cum arată dragostea, asta era aburealã de la orb, m-a luat drept o romanticã din aia care se fute doar protejatã de sentimente. Eu mi-am lipit pleoapele ca să fiu sigură că văd întotdeauna omul cu care fac dragoste, să nu mi se-ntâmple și mie, cum i se întâmplase lui Vleau papa, să-l confund cu nașu’ sau cu tata mare, c-ar fi aiurea.

 

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s