Despre Traian Tandin, romane polițiste, bufet lustruit, ușchi legătură și șalupe cu scârț

Împrejurările în care am săvârșit punerea labei pe jurnalul polițistului încadrează fapta în dispozițiile art. 152, alin. (1), lit (b) privind isprava publică, precum și în dispozițiile art. 219, alin (1), privind degradarea bunului, respectiv cartea care prezintă acum sublinieri, adnotări și post-it-uri plasate din două-n două pagini.

jurnalul
Click aici ca să-l și iei de pe Libris

În seara zilei de alaltăieri am plecat de la uzină la ora 17:10, cu intenția de a bea o bere la roacheri, până la ora 18:30, când urma să particip la o conferință foarte mișto. Menționez că mergeam foarte repede cu picioarele mele scurte, reușind să ajung la ora 17:35 fix în barul de roacheri, unde am extras o bere din frigider și i-am dat-o barmanului s-o desfacă. Apoi m-am așezat la una din mese, trăgând cu urechea la discuțiile celor din jur, discuții din care n-am înțeles decât că vin în octombrie Moonspell, lucru pe care îl cunoșteam deja. La ora 17:55 am râgâit ultima înghițitură de bere și am plecat, făcând uz din plin de mersul șmecher. Mersul șmecher are mai multe forme, dar toate se bazează pe a da impresia că joci rolul principal într-un film de acțiune, tocmai ai pus o bombă în cuibul răilor și tu pleci încrâncenat, totuși cu ușurarea celui care știe că a făcut dreptate. Pentru că băusem berea mai repede decât preconizasem, am făcut un ocol la librărie, unde am săvârșit prima parte a infracțiunii, și anume am achiziționat cartea „Jurnalul unui polițist”, de Traian Tandin.

Pe Traian Tandin îl cunoșteam de când eram mică și scotoceam biblioteca alor mei. Spre norocul meu, maică-mea citea numai romane polițiste până târziu în noapte, nu știu dacă încercând să se apropie cumva de meseria milițianului de taică-meu, sau pur și simplu pentru că e foarte mișto să citești romane polițiste. Așa că am crescut cu tot felul de căpitani și comisari, cu pensule din fibră de sticlă pentru relevarea urmelor papilare, cu NUP-uri și caschete, cu uniforme și telefoane în toiul nopții, cu cearcăne și temeri, cu termeni magici precum Capitală, post, dosar, Interne, procuratură, tragere. Prin adolescența timpurie, având abonament la biblioteca Ministerului de Interne, făceam sărbătoare din fiecare zi în care mă duceam să împrumut cărți, mă îmbrăcam frumos și o luam pâș-pâș până la clădirea de lângă Dâmboviță, care adăpostea și policlinica ministerului. La intrare mă legitimam, spuneam unde și ce treabă am, iar un gradat apretat și înarmat îmi dădea voie să intru. Ordine și disciplină. Atunci am tăbărât pe Agatha Christie și pe Arthur Conan Doyle, pe Haralamb Zincă și Horia Tecuceanu, și tot cam în aceeași perioadă dezvoltasem o dragoste nesănătoasă pentru Comisarul Moldovan al lui Nicolaescu. Mai târziu, când mă angajasem la bancă, îmi plăcea să mă răzbun pentru faptul că lucram de sărbători de la 9 dimineața la 10 noaptea, fără pauză de masă, într-o agenție de hipermarket plin de țigani, hoți, foști pușcăriași și babe, o doamne, multe babe…, așa deci, îmi plăcea să mă răzbun scoțând la imprimanta băncii, cu tușul băncii și hârtia băncii, vreo 10 cărți de Rodica Ojog Brașoveanu.

Puteți înțelege deci că perspectiva scufundării în câteva din cazurile comisarului T.T. m-a umplut de bucurie, așa că am acționat ca de obicei când dau de o carte bună: m-am înarmat cu markere, post-it-uri și creioane, apoi am înfăptuit a doua parte a infracțiunii, adică am citit cartea fără milă. Fiecare pagină. Uneori insistând asupra câte unor dialoguri, cum ar fi, de exemplu, acesta:

„-Oglindă la nicovală!

-Bufet lustruit, ușchi legătură, șalupe cu scârț?

-Făraș, covrigi pe clapă! Husăn la feștilă, glicerină în parlament, spital cu răsuflători de lux, saftea la căldură! Servit?

-Geană de mahăr. Servit! Frânghie salt la maimuță. Mumie cu coviltir, mărar pe șanuri, moară galbenă, lămâi berechet.”

(în traducere, ca să știți când aveți și voi glicerina la parlament:

„-Privește discret în spatele tău!

-Care-i prada? Tipul care arată bine, fără cravată și cu pantofi cu toc?

-Greșit.Nu este omul potrivit. Este vorba de o pradă sigură, și anume de tipul care fumează, este băut, are buzunarele largi la palton și haina deschisă. Tu-l furi. Ai înțeles?

-Bravo, ai ochi bun. Am înțeles. Eu mă uitam la poșeta femeii distrate, elegante, cu pălărie, ceas de aur și mulți bani probabil.”)

Comisarul Tete (T.T), unul din cei mai tari polițiști români (în afară de tata, despre care nu scrie în Wikipedia, dar o să vă zic mai încolo o speță de-a lui absolut fenomenală), care a participat la rezolvarea unor cazuri de-ți stă mintea-n loc, precum prinderea lui Râmaru, a mai publicat și vreo 43 de super cărți polițiste. Pe una din ele, „Cum să ne ferim de infractori”, a vrut să i-o fure generalul Nuță (ăla cu operațiunea Trandafirul, când au adus de la Timișoara 43 de cadavre și le-au ars la Crematoriul Cenușa pe șestache), dar Tete n-a pus botu’, așa că s-a trezit exilat prin Militari. Cum gheneralii voiau să-i bage pumnu’-n gură și să nu mai scrie, când Tete a scos „Bolidul verde” -care-a fost și tradus și publicat în străinătate, pe Nuță iar l-au apucat dracii și l-a trimis la Secția 3 București, apoi l-a obligat să-și renege sufletul de scriitor, sub amenințarea excluderii din Miliție. Tete a continuat să scrie, fără să publice, umplându-și sertarele cu manuscrise, iar după Revoluție a băgat mare. Repede repejor, în ’90 apărea la Editura Cartea Românească „Din jurnalul unui polițist”, continuând cu aproape patruj’ de cărțulii.

De găsit acum în librării mai găsiți așa: 1001 jafuri celebre, De la psihoză la crimă, Pe urmele ucigașelor, Delincvenți nătăfleți, Infractori fără baftă, Pe urmele criminalilor, Infractori ghinioniști. Iar dacă aveți vreme de scormonit anticariatele, poate dați și de restul.

Amuzant este că, deși a scris cu o poftă incredibilă, Traian Tandin spunea într-un interviu că, dacă și-ar putea reîncepe viața de la capăt, ar scrie și ziua, nu numai noaptea, pentru că mai are o grămadă de spus.

O să vă simțiți puțin ciudat citindu-i cărțile, pentru că omul are într-adevăr o mare ușurință de a scrie, dar și niște exprimări adorabil de lemnoase câteodată („Cine muncește în numele dreptății nu lucrează niciodată pentru sine„), sau niște glumițe naive gen anii ’70, când erai obișnuit să râzi la chestii neamuzante pentru că cele amuzante cu adevărat erau interzise („Am să te propun la primă!/ Prima la dreapta sau la stânga?„).

Cât despre speța lu’ El Padre, să vă zic.

Era El Padre prin școala de miliție și l-au trimis să facă ordine pe plajă, în Mamaia. Deci, situația era în felul următor: El Padre, șmecheraș tare tinerel în slip și cu biroul într-o chițimie pe plajă, mare, soare și gagici. Într-o zi, are loc un furt de prosoape. Este chemat agentul de miliție pentru rezolvarea cazului. El Padre se uită-n stânga, gagici în costum de baie, se uită-n dreapta, gagici în costum de baie, se uită-n față, marea plină de gagici în costum de baie, în spate păgubitul, care nu era gagică în costum de baie, se uită și pe jos și vede un cotor de pară. Conștiincios și dornic să facă impresie, crezând pe vremea aia că ce scrie-n cărțile lor de milițieni chiar se aplică în realitate, El Padre ia cotorul de pară ca probă pentru identificarea amprentei dentare, pentru că, nu-i așa, hoții de prosoape mănâncă pere în timpul săvârșirii infracțiunii, numai că un coleg de-al lui mai hârșâit prin viața de milițian îi dă peste mână și-i zboară cotorul drept în mare. Probabil că a avut loc un schimb de vorbe grele între ei, probabil că a avut loc și o smetie peste ceafă, cert este că n-ar strica să umblu cu reportofonu’ după tata, că și-așa vorbește el mult, și să mă apuc să-i trec cazurile pe hârtie, poate-l fac celebru. Dar până scot prima carte cu pățaniile lu’ El Padre, mai bine luați de-l citiți pe Traian Tandin, ca să nu vă plictisiți.

 

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s