Interviu cu o cititoare a cărții lui Anthony Kiedis, frontman-ul Red Hot Chili Peppers- Scar Tissue

Solistul trupei Red Hot Chili Peppers a fost văzut în ultimele patru zile în brațele unei brunete  aflată într-o evidentă stare de beatitudine. Cei doi au petrecut împreună primele ore ale fiecărei dimineți și ultimele ore ale fiecărei seri, afișând o gamă variată de sentimente, consumând brânză Masdam stropită cu vin alb demisec cu 12% alcool, și uneori plângând, mai mult bruneta, care a declarat, într-un amplu interviu acordat blogului nostru:

Mă simțeam bombardată cu dragoste și nu puteam face altceva decât să mă las copleșită de cuvintele lui Anthony. Mor după dinții lui.

kiedis-si-cu-mineAstăzi, în timp ce bruneta misterioasă își punea singură vinul în punguță la megaimaj, unul din reporterii noștri a reușit să-i smulgă câteva răspunsuri, precum și punctele bonus din noua campanie a magazinului. Redăm în continuare discuția dintre ei:

-Nu folosești abțibildurile pentru concurs?  Poți lua niște cuțite faine la reducere cu abțibildurile alea.

-Nu, lasă. Nu tai prea multe chestii. Ia-le tu.

-Ai fost văzută cu Anthony Kiedis în ultima vreme. Desfășurați o relație?

-Momentan am împachetat-o, dar a fost, a fost ceva. Foarte intens. De fapt, noi ne știam din ’99, dar atunci n-am putut să ne consumăm…

-Energia?

-Reciproc. Să ne consumăm reciproc. Iar acum, ce să zic, mai degrabă eu l-am consumat pe el, chiar dacă era în format PDF, când ai ocazia să citești amintirile lui Anthony Kiedis nu faci mofturi. Stai cu laptop-ul pe burtă cât e nevoie, te trezești mai devreme și te culci mai târziu, numai ca să fii alături de el în extraordinara călătorie pe care-a reușit s-o facă în timp, spațiu și propria minte.

-Cum v-ați cunoscut?

-Eu aveam șaișpe ani și el era în faza blondă, încă nu-și scuturase demonii din cârcă, dar urma să se întâmple foarte, foarte curând. Nu mi-a plăcut de el într-un mod sexual, era doar un tip straniu la MTV, care cânta despre alunecuș tocmai când mă chinuiam să-mi țin echilibrul pe gheața subțire a adolescenței. M-a atins și m-a schimbat, dar atunci am trecut repede mai departe, aveam multe de aflat, văzut, ascultat, futut. Când ne-am reîntâlnit, acum câteva luni, i-am promis că-l țin în brațe.

-Și l-ai ținut.

-Da. E ciudat cum mă feresc de pieptul oamenilor, în general, dar în cazul lui Kiedis n-am avut nicio reținere. L-am strâns tare, poate pentru că e Scorpion, ca tata. Seamănă incredibil de mult, la ochi și personalitate. Cred că Kiedis m-a făcut să-l cunosc mult mai bine pe taică-meu, ceea ce e nițel ciudat, pentru că prin el am văzut multe universuri paralele în care ar fi putut evolua tata, având toate datele necesare. Am văzut asemănări între ei, dar și deosebiri datorate conjuncturii, mediului, disponibilităților. Aproape am înțeles cum gândește tata, care sunt mecanismele care îl susțin și câtă iubire înfundată are prin el. M-a făcut să mă simt mai bine în pielea mea de fiică. Asta e o chestie cam aiurea de spus în contextul unui solist de trupă funk-roack, dependent de droguri și femei, dar așa este, iar scurtele noastre interludii sexual-imaginare n-au făcut decât să întărească legătura.

-Ce te-a învățat Kiedis în scurta voastră relație imaginară?

-M-a dat pe spate din prima zi cu o chestie destul de intimă și importantă pentru evoluția lui. Mi-a zis, undeva în primele o sută de pagini, că nu trebuie să ai vocea lui Freddie Mercury ca să ai un loc în lumea muzicală. Poți merge pe varianta unor versuri bune și a unei personalități convingătoare și să ai la fel de mult, dacă nu mai mult succes. Mi s-a părut o lecție de viață foarte complexă, dar nu la fel de convingătoare precum propria lui părere despre calitățile posedate în adolescență. Omul avea impresia că e un foarte bun dansator. Și probabil că mă pot opri aici cu demonstrația. Kiedis are cele mai fucked up dancing moves ever, gesticulează cu mâinile a la Madonna în Vogue, sare și lovește, face headbang și învârte pula, iar asta pentru el înseamnă o culme a grației. Și-l respect maxim pentru asta. Pentru că și eu dansez cam la fel. De cântat cânt mai prost decât el, dar asta nu înseamnă că el are voce. De fapt, când mă pregăteam să iau bilet pentru concertul RHCP de acum câțiva ani, din România, am renunțat pe ultima sută de metri, pentru că văzusem un concert live de-al lor și am zis că nu, nu pot să dau atâția bani ca să-l văd pe Kiedis pierzându-și glasul. Acum îi apreciez tocmai încăpățânarea cu care se face auzit, e fenomenal să ajungi milionar și star internațional ca vocal într-o trupă, și tu să habar nu ai de fapt de tacâmurile cu care se mănâncă tot cântatul.  Și mai e ceva, am senzația că Anthony, poate și datorită scufundărilor lui repetate în balta cu draci dornici de venă, s-a împrietenit bine cu unele forțe, chestii, socoteli oculte, sau poate am senzația asta doar pentru că omul e un expert în tehnici de manipulare și un terorist sentimental. La începuturile RHCP, glumea cu ceilalți din trupă că dacă are vreunul probleme cu femeile, el îi bagă numele într-un cântec și bam-bum, se întâmplă futai. Asta ar putea fi un fel de magic stuff, dacă n-ar fi umezirea pizdii când știe că s-a scris un cântec despre ea.

-Cum v-ați înțeles zilele astea? Cât a durat, de fapt, relația voastră?

-De marți, azi e sâmbătă. Bine, durează de 17 ani, dar latent. Acum ne-am expus public, în sensul că i-am citit cartea și am făcut niște colaje idioate cu noi doi rânjind. Am stat cu el zi și noapte, prin muzică, documentare, cartea lui, poze, amintiri. Marți eram în delir, Kiedis era tânăr, până la doișpe noaptea nu ajunsese încă la optișpe ani. M-am trezit la șase și l-am însoțit vreo cinci ani. Seara m-am întors la el, și tot așa. Miercuri jubilam și-l iubeam. Joi îi eram recunoscătoare că m-a lăsat să-l văd atât de bine, să-l cunosc așa pe omul care mi-a deturnat întreaga traiectorie a vieții, doar prin câteva versuri. Vineri eram plină de dragoste și fertilă, plus luna plină. Mi-aș fi dat viața pentru cineva, dar m-am rezumat la a fi mai sociabilă decât am ales să fiu în ultimele luni, la a spune că mi-e dor pentru că mi-era dor, la a sta câteva ore goală în fața lumii, doar pentru că mi-era cald de la atâta iubire câtă putea emana un amărât de PDF.

-Îl invidiezi?

-Pe Anthony?

-Da.

-Nu. Ar trebui să-l invidiez, Dalai Lama îl apreciază, femeile îl doresc, e milionar, e încă în viață după ce s-a omorât constant zeci de ani, e  star rock cunoscut în toată lumea, are prieteni fabuloși și un stil de viață răvășitor, dar nu-l invidiez. Da, s-a distrat enorm, a futut sute de gagici faine, s-a plimbat și a gustat din toate fructele interzise, a dormit gol lângă Cher și l-a cunoscut pe Cobain, dar toate astea le-a făcut cu un preț. Nu poți sta mereu pe culmi, trebuie să mai și cazi, mai ales când te împiedici. RHCP nu ar fi existat fără perioadele în care s-au luptat să moară și să trăiască. Și nicio altă trupă excepțională, niciun scriitor, niciun artist, nimeni nu poate trăi fără să moară puțin, sau câteodată. Dacă iei doar părțile bune și plăcute ale vieții lui, că a scos unșpe albume  și că valorează 120 de milioane de dolari, că a futut gagici tulburate, dar fotomodele din fire,  că a călătorit peste tot, că a cunoscut toată lumea bună a Hollywood-ului și a scenei artistice americane, e o treabă de invidiat, dar când te gândești că pentru asta a trebuit să stea la dezintoxicare luni de zile, că și-a văzut prieteni murind, că a făcut el însuși ca balerina pe muchia morții, că s-a injectat cu ace de seringă rupte sau luate de pe jos, că și-a lăsat de multe ori și trupa de izbeliște, din drag-de-drog, că maică-sa a trebuit să-l suporte în sevraj de câteva ori, parcă te mai calmezi. Parcă n-ai vrea să faci schimb cu el. Nici nu-l mai invidiezi așa tare. Adică da, cumulezi toate momentele astea îngrozitor de plăcute, care te împlinesc ca om, artist și fenomen, și  ți se par multe, o viață întreagă, când le privești din afară, pe pagina de wikipedia sau în autobiografie. Dar între ele au fost ore, zile, luni, ani de durere, de negreală și plictiseală, de spaimă și confuzie, de singurătate. Mă uit la mine, dacă pierd câteva ore din cauza băuturii excesive, mă judec nemilos, cum de am fost atât de cretină încât să pierd niște ore perfecte din viața mea?! Adică, în loc să lucrez, să scriu, să mă bucur de viață, eu am stat într-o stare de euforie alcoolică, urmată de semi-conștiență, incapabilă să mă găsesc și să mă controlez, urmărind catatonică șuvoiul de timp care se scurge pe lângă mine. O stare absolut intolerabilă. Atât de la îndemână. Atât de familiară și în același timp, atât de străină. Nu mă las să cad și din cauza asta nici nu urc mai mult. Uite d-asta nu-s eu rockstar. 

-Ceva gelozii între voi?

-Anthony zicea mereu că e control freak și că dacă vrea ceva, ia, și ia imediat. Ce să zic, unu’ e Kiedis, iar universu’ altu’ nu mai face. Când s-a lăsat prima dată de droguri, era ceva de genu’ Hei, dude, nu-ș dacă ai observat, dar nu mă mai droghez, așa că te rog să nu te mai droghezi nici tu. Sau să bei alcool. Nu mai face nimic. Faza asta m-a amuzat tare, pentru că acum câțiva ani, taică-meu a luat o pauză de la băut și m-a chemat la întâlnire în oraș, să-mi spună că el nu mai bea, așa că nu mai trebuie să beau nici eu. Și l-am ascultat, vreo două zile. Nu, n-ai cum să fii geloasă pe ce face Kiedis, decât dacă ești fotomodel. Și cum el s-a întâlnit numa’ cu din astea, pula mea. În loc să vină în România, să caute o duduie cu picioarele scurte înfipte în pământ, funny și dornică, așa, ca mine… Mă rog, mi-a povestit că a avut gagici super cretine, care se ofticau dacă vorbea cu alte tipe. Fraiere. Nu poți să te superi când împrăștie Scorpionul iubire, pentru că nu se poate abține, totu’ stă în codiță. Chiar dacă iubirea lui omoară, de împroșcat tot o împroașcă.

scartissuebook-Cum te poziționezi acum față de cartea asta, de relația asta, de omul ăsta, de Anthony Kiedis?

Față de mine. Nu mă raportez la vreunul din reperele de mai sus, de la început și până acum, totul a fost despre mine, chiar dacă nu se vede din prima. Poate pare ca un crush de adolescentă, poate pare schizofrenic să vorbesc despre Kiedis și o relație imaginară între noi, poate pare ca și cum aș fi luat-o razna complet, ce dracu’, nu m-am aflat niciodată mai aproape de câteva mii de kilometri de el, fizic vorbind, dar psihic… nu-ș. E în mine. E în mine de șaptișpe ani. Nimeni nu poate concura cu recordul ăsta, în afară de taică-meu, din care sunt făcută și cu care Kiedis împărtășește zodia. Toată chestia e cumplit de terapeutică. Doare. Mă împunge dinăuntru ca o pulă cu șaptișpe capete. E incestuoasă și periculoasă, e ca o labă schizofrenică. În fața cărții ăsteia stau goală, iubindu-mi demonii și rupându-le prezervativele cu dinții. Nici nu mă gândesc să nu plodesc cu ei, din contră, vreau să am rod și să-mi botez rodul și să-mi las rodul în urmă.

-Despre iubire, ce mai poți să zici?

-Sunt plină de ea. Mă doare. Și e ironic că nu se vede iubirea pe mine deloc. O țin sub limbă, așa cum se ține otrava. Uneori îmi place să dramatizez și să dau cu iubirea-n capu’ oamenilor, mai ales după o carte precum Scar Tissue. Omu’ Kiedis e smart, sâsâit și plin de el, dansează cu spume, cântă discutabil și manipulează în draci. Dar când se uită la tine, fie că se uită cu ochișorii ăia cam strâmbi, fie că se uită prin cântecele, fie că se uită prin cuvinte, te pătrunde ca un tirbușon, scrîșt scrîșt până-n inimă și gata, ești prins. Nu-i în niciun caz atât de puternic pe cât pare, dar este mai sensibil decât pozează. Nu poți să nu înveți de la el. Nu poți să nu te simți inspirat de el. Nu poți să nu vezi prin filtrul lui cât de complexă e iubirea. Și inevitabilă, în același timp. Poți fi cel mai egoist, răzbunător, maniac, posesiv om, și în același timp să-ți facă iubirea atâtea bule pe dinăuntru, încât să n-ai alternativă decât niște versuri sensibile și intime care lovesc lumea în moale. Poți fi un golan manipulator și dependent, dar când îți exprimi sentimentele despre asta și ailaltă, o faci în cel mai pur mod, sintetizând experiențe și reacții până la esența-elixir cu puteri miraculoase, care mută munții. Poți să fuți 768 de femei și să iubești enorm 17. Poți să te săruți cu Dave Navarro pentru că-l iubești, nu pentru că vrei să-l fuți. Poți să te decorporalizezi în timpul unui blow-job. E funny să primești astfel de lecții de viață de la un american care habar nu are de existența ta și care băga cocaină de la un’șpe ani, ducând o viață  care ție nici măcar nu-ți trecea prin minte că ar putea fi posibilă în România temperat-continental-post-comunistă. Dar sunt lecții bine primite.

-Cum e cartea? Nu omul din carte, ci cartea.

-Scar Tissue, da, e bine scrisă. A scris-o de fapt Larry Sloman, Kiedis probabil că bea un ceai și povestea chestii, mi se pare normal, dar pentru cititor e bine de știut că e scrisă fain. Prima jumătate mai amuzantă decât a doua. A doua mai intensă decât prima. La început râdeam și iubeam, la a doua plângeam și sufeream. Probabil că un om care nu știe RHCP, sau care crede că e o trupă mult prea comercială sau pur și simplu proastă, n-o să guste cartea, dar nu contează, e pentru freak-șii care au fost alături de ei încă din anii ’80, sau care li s-au alăturat pe parcurs, toți flancați de dracii personali și cu podelele găurite, chiar dacă acum au joburi corporatiste și se preling pe zidurile  Centrului Vechi după o noapte de băut. Uite, știi, chiar trebuie să plec acum, am lăsat mașina de spălat pornită, am pus prosoape la 90 de grade și trebuie să mă duc să le întind pe sârmă.

Acesta a fost interviul cu bruneta misterioasă care-a stat cu Anthony Kiedis în brațe aproape o săptămână de septembrie.

În ce-l privește pe solistul trupei RHCP, am reușit să vorbim cu el înainte ca bruneta misterioasă să închidă laptop-ul cu pdf-ul cărții. Am avut timp să-i punem o singură întrebare.

-Ați simțit ceva când v-a citit domnișoara?

-Da. Multă iubire. Îmi venea să țâșnesc dintre rânduri, s-o copleșesc cu mușchii mei, s-o șicanez cu mișcările mele de dans, dar nici n-a mai fost nevoie, cumva m-a corporalizat chiar ea prin puterea minții și am petrecut împreună câteva zile, într-o stare mai mult sau mai puțin materială. Dar cât se poate de sentimentală. Fiți binecuvântați și nu vă temeți să californicați, chiar dacă sunteți europeni.

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s