Goală și frumos mirositoare

O grenadă de bere proastă și o sticlă de cidru mi-au atras imediat atenția, le ținea pe ambele în aceeași mână, stânga. Dreapta mi-a pus-o atât de grea pe umăr încât am uitat imediat cum înjurasem tot drumul, pe toată lumea, până la magazin.

Fir-ar să fie, asta e o poveste siropoasă. Poate n-ar trebui să-mi ridic poalele în cap așa, ca o pizdă proastă. Dar am fost plecată mulți ani, aiurea, m-am plimbat după sfântul potir prin toată lumea, câteva continente, bine, două țări, dar țări bune, țări serioase, țări care nu se strică în soare. Și-acum am ajuns aproape de casă și suficient de aproape de el ca să-mi amintesc.

-Ce faci?

-Bine, uite, îmi iau două beri.

Am luat patru, n-a zis nimic, știa că beau mereu câte patru beri. Opt împreună.

Nu m-am intimidat deloc. În situații de genul ăsta, când mă întâlnesc întâmplător cu un mascul care mi-a plesnit cândva bucile și mi-a trecut mâna prin plete, mă fac cocoș. Îndrept spatele, întind penele, zâmbesc ambiguu și spun cuvinte cu multe silabe. Sunt mai coerentă decât la un examen. Iau zece numai pentru prezența plină de spirit, pentru restul primesc puncte bonus, se umple catalogul, dau comandă de coroniță și mă răstignesc pe cruce cu spini pe frunte.

-Tu?

-Încerc, ca întotdeauna. Subliniez chestiile importante și iau MemoPlus.

-Zilnic?

-Unul dimineața și unul seara. Ții minte când mi-ai zis că mă urăști, a treia oară?

Țineam minte, bineînțeles. Dar nu am recunoscut. Uneori mai pierd bătălii, las de la mine, ăla care câștigă mereu dă de bănuit. Trebuie oleacă de dibăcie, altfel te calcă amintirile în picioare. Mai ales când toate sunt infectate cu puseuri hormonale cărora nu le poți găsi nici explicație, nici leac. Le trăiești așa cum trăiești totul, mai speli o farfurie, mai calci o bluză și în tot timpul ăsta te gândești cu ce univers paralel ți-ar plăcea să-ți împarți timpul. Acum, știi tu, asta cu urâtul… e prea dură. N-am vorbit serios în niciuna din cele trei dăți. Dar nici nu puteam spune adevărul. Ce era să zic, că-mi place cum îi miroase pula? Că vreau doar s-o adulmec tot restul vieții, ca pe-un buchet de mimoze? Nu m-ar fi înțeles.

-N-ai fost la festival.

-Nu. Tu?

-Nici eu.

-Și atunci de unde știi că…

-Probabil că am vrut să te întreb dacă ai fost, dar nu a ieșit cum voiam.

-Așa faci mereu. Nu spui ce vrei și eu ajung la mama dracu’, fac poze cu maimuțe.

Cât am fost plecată n-am făcut nicio poză cu maimuțe, dar trebuia să spun ceva interesant. Interesant. Ăsta e un cuvânt tare greu, oamenii nu-și dau seama cât de greu cade. Câte implicații are. Vor detalii, știi, cum adică interesant, ești prea vagă, e de bine sau e de rău?! Asta tu decizi, eu ți-am zis părerea mea, valențele depind de la om la om.

-Ți-a căzut portofelul.

-Da. Mersi. Mișto tricoul.

-E de la tine.

-Da. Tot mișto e.

De fapt voiam să-i iau un ceas de buzunar, cu clapețică, de la anticariat, dar n-am vrut să știe că mi-e atât de drag, nu ne înțelegeam noi prea des, doar când avea pula goală, probabil de la miros se trage,  chestie de chimie, oricum, n-am vrut să umblu prin oraș după ceasul ăla, știam exact cum arată, rotund și cu limbi, cu lanț, cu miros de vechi. Ceasul. Nu pula, bineînțeles. Îmi venea să-i spun pentru a patra oară că-l urăsc, dar ar fi fost aiurea să-i fac asta în magazin, se uitau unii din spate la noi, o tanti grasă și un nene cocoșat, nu seamănau deloc cu ce am fi putut fi noi, oricum n-am fi aflat niciodată. Mă gândisem să ascund ceasul în borcanul cu bani, că n-a vrut niciodată să folosească pușculița în formă de porc ca să facă economii, ținea salariul în borcanul  de murături,  fuseseră niște castraveți buni anul ăla, crocanți. Să-i fac o surpriză, după aia să-i spăl cămașile și să i le întind pe sârmă, dar ar fi fost prea mult, n-am fi putut suporta.

-Ce faci diseară?

-Plec.

-Abia ai venit. Ți-ai mai luat și patru beri, când ai timp să pleci?

N-am răspuns, îmi venise rândul, mi-am plătit berile și-am plecat. Ți-am zis că nu mă intimidez când mă întâlnesc cu masculi din ăștia.

Mai ales din ăștia care iau cidru de la megaimaj pentru cine știe ce pițipoance care nu-s în stare să bea bere, patru beri, șase beri, toate berile și niște vin.

Așa că am plecat iar după maimuțe și pe drum mi-a mirosit numai a mimoze.

 

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s