Clara îmbată gnomul și invocă salamandra- Chicklitmagick (12)

-Cum era să invoci tu un gnom normal?! Nu, ai reușit să aduci în dimensiunea noastră singurul gnom care trage la măsea! urlă Gogu prin cabinet, punându-și poalele sacoului în cap.

-Ce trag la măsea, Clara? Ce vrea să spună? Îmi pute gura? mă întreabă piticul, mai mult horcăindu-și decât suflându-și o halcă de aer în palme.

-E o expresie pentru ăștia care apreciază un păhărel de ceva, din când în când, așa, ca noi, îl lămuresc în șoaptă.

-Aha, adică un fel de lichidori. Așa le spunem noi gnomilor cu aplecare spre lichide. Eu am aplecare spre lichidele cu alcool, alții spre apa simplă, alții spre lapte, dar nu toți gnomii sunt lichidori, să știi. E totuși vorba de un element primordial cu totul diferit, explică Bukmak, apoi sughiță și nu mai zise nimic.

Nici nu mai avea cum, că Gogu era plin de draci, iar eu habar nu aveam de ce. Îmi spusese să creez un servitor astral, l-am făcut pe Bartender, Stârpitorul Neuronilor. Îmi spusese să invoc un gnom, l-am invocat pe Bukmak. Ce relevanță putea să aibă faptul că Bukmak venise cu o scufie ruptă și se pusese să bea cot la cot cu mine, serviți cu promptitudine de un Bartender aflat într-o formă de zile mari, care producea cocktailuri cu Aperol într-o veselie? A, probabil că de asta era nervos Gogu. Îi băusem Aperolul.

-Bukmak! Auzi, mă, Bukmak!

Îl trag de moțul scufiei, pîc!, gnomul pufnește în râs și mă-mpinge de mă duc rostogolindu-mă de pe canapea până în capătul celălalt al camerei. Ce-al dracu’ e ăsta mic, te pomenești că trage de bolovani acolo, în subteranul lui. Ne hlizim amândoi și tocmai când mă pregăteam să-i zic că îl iau să doarmă la mine, bem ceva și poate o chem și pe Suzi (trebuie să discut cu cineva despre pula gnomului, în contextul acelor mâini scurte și groase, vânjoase chiar, pe care și le odihnește pe burtă), mă trezesc cu mutra cam înțepată a lu’ Gogu fixându-mă de la înălțimea celor o sută șaizeci de centimetri ai lui. Arată de parcă nu-i convine nimic.

-Să știi că nu sunt deloc mulțumit de tine, Clara. Ai impresia că poți învăța magie fentând toate regulile de bun simț care-au menținut-o mii de ani la fel de puternică. Află că te înșeli. Magia e o chestiune atât de serioasă încât toți adepții sunt încruntați și fac niște riduri adânci după numai câțiva ani de practică.

-Du-te, băi, de-aici, cu ridurile tale. Vrei să zici că n-aveți nicio vrajă de îndreptat riduri? Sunteți praf! bombăn în timp ce mă ridic de pe jos, cumplit de dezamăgită. N-ar fi stricat să-mi netezesc cutele de la colțul ochilor, după ce rezolvam problema pentru care m-am apucat de fapt de magie, bineînțeles.

Dau să-mi iau rucsacul și-mi fac planul să-l bag pe Bukmak în el, că doar n-aveam să mă plimb de la Obor până-Berceni cu un gnom beat de mână, dar Gogu și-a pus în cap să mă scoată din pepeni azi.

-Unde crezi că pleci?!

-Ăăă, acasă?! Stai liniștit, îi iau pe Bartender și pe Bukmak cu mine.

-Nu pleci nicăieri până nu faci și celelalte invocații. Mai ai trei, O salamandră, un silf și o ondină. Foc, aer și apă. De data asta mă aștept să iei chestiunea în serios și să te concentrezi corespunzător. Să nu-ți mai bați joc!

-Da’ nu mi-am bătut joc, Gogule, te-ai tâmpit? îl întreb consternată.

M-am enervat. Pe bune acum, când faci ce trebuie și tot pici de fraier, e cam de porc. Mă uit la Gogu și-mi pare rău că nu îmi apreciază eforturile, nici nu pricep ce naiba vrea de la mine, că-s ușor pilită, iar Bukmak am impresia c-a ațipit în canapea, sugându-și moțul scufiei, chiar la ruptură. Bartender a găsit niște țuică prin debara și mă-ntreabă din hol dacă vreau un păhărel. Inițial dau din cap că nu, dar când mă uit la fața lu’ Gogu fac semn că da.

-Aștept, Clara. Când ești gata, intri în cerc.

-Da, bine. Ce ziceai că trebuie să invoc acum? Șopârla? îl întreb după ce dau pe gât o dușcă din țuică, de mă ard toate mucoasele dinăuntru.

-Salamandra. Salamandra este un elemental deosebit. Foarte temperamentală, impulsivă și cam periculoasă, așa. Arde. Consumă. Explodează. E greu de stăpânit. Nu se compară cu putoarea aia de gnom, care deja sforăie. Uite, uită-te la el! se enervă Gogu absolut degeaba, pentru că-l văzusem deja pe Bukmak mozolindu-și scufia într-un diluviu de bale.

-Da, măi, e obosit, gnomu’ a venit din subteran, o fi avut și el treabă când l-am invocat, totuși a venit repede tare, să știi. Mai repede decât un taxi, îi iau apărarea bietului elemental. Mi-e simpatic. Chiar că o să-i fac cunoștință cu Suzi.

Gogu îl ia pe Bukmak în brațe și mă lasă singură să invoc salamandra. Cică nu e bine să mai fie și alții când faci invocări, că te bruiază cu energiile lor, mă rog. Gnomul sigur m-ar fi bruiat cu sforăiturile. Așa, mai întâi, intru în cerc. Iau și țuica, altfel n-am cum să mă întind după pahar să beau în afara cercului magic, că intră demonii. Sau ies. Se face curent, oricum, curent interdimensional, ăsta e super nasol, îți dai seama. Salamandră, deci. Să vedem ce zice în carte. Cică trebuie să aprind ceva, că salamandrele trăiesc în flăcări.

Scot pachetul de mentolate și aprind una. Tot foc e și ăsta. Mai iau o gură de țuică, să fie pălălaie! Și zic:

-Revertatur cinis ad fontem aquarum viventium, așa… umm… unde-s numele, alea tre’ să fie importante. Gata. Netsah, Hod et Jesod, per Alpha et Omega qui sunt in spiritu Azoth.

Hm, azot? Ăsta parcă ajuta la prevenirea incendiilor sau ceva de genul. Mă rog. Nu te pui cu invocația. Dar nu apare nimic. Deodată, mă ia cu căldură că a închis Gogu toate geamurile și țuica n-are pe unde ieși. Mă ia tare de jos, de la picioare, și urcă până ajunge ochi în ochi cu mine, o creatură roșiatic-aurie, cu buze pline  de zici că-i Angelina Jolie, cu paiete peste tot, cred că și-n dinți, cu plete unduitoare ca reptilele și țâțe din alea atât de mari încât parcă atârnă și se văd din profil, dar nu atârnă ca și cum ar fi lăsate, atârnă ca și cum ar fi coapte, știi? Ca pepenii în pom. Ce mai, glamour de-a dreptul.

Creatura îmi pârlește genele cu o singură întrebare.

-De ce pizda mă-tii m-ai chemat?

Mă topesc ca un pachet de unt pe plită. Ce dracu’ să fac? Pun gura-n sus și urlu ca din gură de șarpe.

-Goguuuuuuuuuuuuleeeee, vino-n puii mei să-ți vezi salamandra!

Aș putea să tac sau să zic: