Clara invocă gnomu’. Îl cheamă Bukmak – Chicklitmagick (11)

Când intri sub pământ, după ce treci de nivelul morților cu vreo douăj’ de metri, dai de o rețea de galerii încâlcite prin care mișună un număr incalculabil de chestiuțe mici, bărboase și arțăgoase, cu scufii țuguiate. La intrare nici nu trebuie să te uiți prea sus ca să vezi firma luminoasă, pentru că e aproximativ la nivelul pubisului unui caucazian pe care l-au dat părinții la înot în copilărie: GNOMI-TEL. Adică Gnomi-Treburi Elementale.

Treburile gnomilor sunt vitale pentru Pământ. Să zicem doar că, dacă s-ar puturoși gnomii, noi am fi devorați de amprentele energetice ale tuturor războaielor, crimelor, violurilor, abuzurilor, torturii, telenovelelor, violenței domestice, muzicii lălăite, bătăilor și chiuvetelor pline cu vase murdare, într-o lume burdușită cu poluanți, otrăvuri și alte deșeuri toxice. Tot gnomii se ocupă cu gestionarea și procesarea mizeriilor produse de oameni. Deci, dacă GNOMI-TEL dă faliment, am pus-o, pe scurt.

Întreprinderea subterană are 8476 de încăperi-birouri, dar pe noi ne interesează doar una, care are un ecran de zece/zece gnomi. Și celelalte încăperi au ecrane identice, dar asta de care vă zic e specială. Iar ecranul are o crăpătură în colțul stânga-jos, de când s-a îmbătat Bukmak. Rău.

Pe ecran, imaginea se vede, chiar și cu crăpătură, foarte clar. Un magician își ceartă studenta care și-a creat un servitor astral dubios, chel, cu mutră de borfaș sau de vocal într-o trupă thrash metal. Când magicianul se întoarce cu spatele (se mișcă foarte mult prin încăpere, vorbește și gesticulează caraghios), studenta se strâmbă la el, împreună cu servitorul astral. Undeva-ntr-un colț, un egregor șterge praful. Colțurile sunt mereu pline de praf.

-Ia uite ce se mai agită magicianul, mânca-ți-aaaaaș! zice Mitargo, descompunând o pungă de la Mega Image. Fii atent, Bukmak, cred că vrea să facă o invocare, uite-l, desenează cercul magic!

-E strâmb, băăăă! Îi tremură mâna, fraieru’! zice Bukmak, balansând o bere pe burtă.

De regulă, gnomii nu au burtă, dar Bukmak are. El e excepția de la regulă.

-Ce face, măăă? Nu creeeed. Dă cu bețișoare parfumate, văleu, ce put alea. Nu le suport, Mitargo, știi?

-Hai că alea cu patchouli parcă nu-s așa nasoale.

-Alea, dar restul, nasoale rău. Na, a băgat-o pe studentă în cerc. Aia e cu capu’, a intrat în cercul magic cu un pahar de ceva, ce-o bea acolo? Cred că e alcool, prea-i veselă, se scarpină Bukmak pe sub scufie și mai ia o gură de bere. Așa-mi place să invoci, frate, cu drag, să râdă inima-n tine, nu plin de riduri pe frunte, bombănind serios în latină toate aberațiile și stresat ca un căcat în gura sfincterului.

Gnomii privesc fascinați cum magicianul se plesnește de câteva ori peste frunte, trântește niște cărți și pleacă din încăpere. În urma lui, studenta stă confortabil în cercul magic, cu picioarele strânse sub ea, și soarbe din când în când din pahar, răsfoind un volum foarte gros, legat în piele. Studenta se oprește la o pagină și citește urmărind cuvintele pe foaie.

În biroul lui Bukmak și Mitargo sună telefonul.

Pe ecran, studenta se concentrează.

-Alo? răspunde Mitargo.

-Gnomii? Gnomii pământului?

-Da, la telefon.

-O, voi, puternice spirite ale Mamei Gaia, vă invoc pre voi, în numele lui, umm…Sabtabiel? Ba nu, stai așa. In virtute Ruach-Hochmael?

-Nu-ș ce să zic…

Mitargo îl chemă pe Bukmak să asculte și el conversația, în timp ce pe ecran studenta răsfoiește de zor cartea aceea groasă. Când se oprește la o pagină, gnomii aud în receptor.

-Gata, știu. Citeam de la alt capitol. Deci. Bla, bla, Netsah, Hod et Jesod, in pricipio et in fine, per Alpha et Omega qui sunt in spirit Azoth! Pământ! Gnom! Invocare! Cineva? Aloooooo?

-Acușica vin! urlă Bukmak și o zbughi să-și schimbe scufia, că cea veche era cam tuflită, apoi dădu mâna cu Mitargo și plecă de la sediul Gnomi-Tel.

Abia întinsei mâna să apuc paharul oferit de Bartender, că m-am trezit înghesuită în cercul magic de un pitic bulbucat la ochi, cu botoșei, scufie și un rânjet lat.

-Hai c-am venit. Ce bei acolo? întrebă piticul.

-Aperol, zic, încercând să-l întreb din priviri pe Bartender ce-i cu arătarea.

-Eu sunt Bukmak, zice piticul văzând că-mi rătăcesc ochii prin jur. M-ai invocat adineauri. Gnomul, știi?

-Aaaa, gnomul… Ai venit, constat cu spirit de observație. Apoi îmi dau seama că-s nepoliticoasă și-l întreb pe micuț dacă nu vrea și el un aperol.

-N-ar strica. E bun? N-am mai băut niciodată, zice el roșind.

-E fain, e cu portocală! Bartender, mai adu un aperol și pentru Bukmak, dau comanda servitorului meu și mă ridic din cerc. Hai să stam mai confortabil, îl poftesc pe gnom pe canapea, apoi strig cât mă ține gura:

-Goooooooguuuuuuleeeee! Vino, bre, c-am invocat gnomu’!

Până vine Gogu, mai conversez cu mititelul.

-Știi că ți s-a rupt scufia?

– în episodul următor, Clara invocă o salamandră –

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s