Chicklitmagick (7)- Clara se duce la Cabinetul Ezoteric al lui Gogu

Nu știu când a trecut  dimineața. Bizar, pentru că nu ne-am mișcat din restaurant, iar eu fiind cu fața spre ușă sigur aș fi văzut-o ieșind. Deși, dacă mă gândesc mai bine, s-o fi strecurat cumva, oricum eu eram complet absorbită de ce-mi spunea magul Gogu – a vorbit întruna. Mi-a povestit despre Austin Osman Spare și succesul obținut prin reprimarea dorinței, despre cum amintirile reprimate în copilărie, de exemplu, ajung să-ți formeze personalitatea și caracterul. Mi-a arătat cum se fac sigiliile, mi-a spus câteva cuvinte despre cum se încarcă și cum se uită dorința din care s-a făcut sigiliul, apoi a venit ora prânzului, grăbită și gălăgioasă, cerând meniul, și ne-am comandat pizza, eu cu brânză și el Diavola. Și niște bere, să alunece mai ușor pe gât.

I-am spus că în cazul ăsta, și tipa aia de pe National Geographic, Sue Aikens, care stă singură într-un cort, în Alaska, și se bate cu urșii,  face un fel de magie, deși ea nu-și reprimă dorința, ci frica.

-Și ce obține?

-Păi, în general, carne de vânat. Și încă oleacă de viață.

-Nu-i rău. Da, ai putea spune că Sue face magie. Dar eu o să te-nvăț alte chestii. Știi să ajungi mâine la cabinet?

-GPS. Aduc ceva rechizite, pentagrame, lumânări, picioare de broască păroasă?

-Adu-ți mintea și ține-o deschisă. Aș prefera să nu bei în noaptea asta alcool, de fapt nu… Să nu bei alcool, punct! poruncește Gogu și ne despărțim, fiecare pe drumul lui. O iau pe jos, din centru până-n Berceni, ca să-mi obosesc fricile și dorințele și să nu mai beau.

Când ajung acasă, îmi sună telefonul. Suzi n-a mai apucat să-l violeze pe selfhelpian, că-și luase pe ea niște chiloți cu un fluturaș din dantelă și individului îi era frică de fluturi. A început să chirăie, s-a agățat de rafturile bibliotecii pline cu cărți despre cum să-ți învingi temerile și a urlat la Suzi să iasă.

-Și ce-ai făcut?

-Mi-am dat chiloții jos, i-am aruncat în cap și am plecat.

-Și Nicole Kidman suferă de lepidopterofobie, îmi amintesc în timp ce mă descalț de bocanci și-mi mângâi o bășică proaspătă, deasupra călcâiului.

-Mda, nu mai contează. L-ai găsit pe iubitul tău?

Sparg bășica și închid. Suzi, după ce că e romantică rău, mai e și delicată, nu suportă să mă audă înjurând.

Ziua următoare mă scol la opt, Gogu mi-a zis să vin pe la nouă. Mi s-a tocit periuța de dinți, da’ nu-i bai, frec cu muchia, apoi fac rapid un duș cu apă rece, că aia caldă vine mai târziu pe țeavă, și brusc, mă lovește. Omul a vorbit o grămadă în restaurant, dar n-a zis nimic concret, gen cât durează cursul, câte lecții facem, cât costă. Iar eu am rămas cu impresia că el știe oricum pentru ce-mi trebuie inițierea, așa că nu i-am spus ce vreau să învăț să fac. Nici nu știu ce vreau să învăț să fac, invocare (puțin probabil, că Erce nu-i spirit), chemare (presupun că ar putea exista o metodă de invocare pentru non-spirite, hm, deja am început să vorbesc ca o ocultistă, mișto), solicitare (improbabil, ar trebui niște formulare tipizate pentru vrăji), provocare (un fel de scandal între subconștiente), telepatie (deși pentru asta cred că-mi trebuie ceva sensibilitate și mi s-a zis că nu posed așa ceva).

Scotocesc cinci minute în mormanul de haine negre din dulap și mă-mbrac ca un personaj negativ, sau măcar nepopular, în blugi, tricou negru și geacă de piele. Îmi bag ciotul dermatografului în ochi, morții mă-sii, ar trebui să-mi cumpăr unul nou, dar probabil că azi nu e ziua în care o s-o fac, că mă apuc de magie.

Ajung la cabinet fără să mă uit la vreun om. Am ochii plini de asfalt. Sun la interfon și aștept. Mai sun o dată, verific ceasul, am întârziat doar douăzeci de minute. Mai sun o dată, mă enervez, fac câțiva pași pe trotuar și înfig o mână-n șold, mă uit în zare, bat din picior, mă încrunt și bombăn, ce mai, fac exact ce face un om normal când simte că-i fură careva porția de timp.

-Un magician care nu e punctual își strică singur lucrarea, zice Gogu grav din spatele meu. Iar dacă vorbim de un magician care atrage atenția asupra lui, stând ca o țață în mijlocul străzii, acela trebuie flagelat!

Mă întorc și-l văd cărând o pungă de la megaimaj, din care ies niște cozi de praz. N-apuc să spun nimic, că Gogu apucă un praz și mă plesnește cu el la cur.

–  în episodul următor Clara chiar se apucă serios de magie

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s