Chestii care mã calcã pe nervi (7) – Pussy fart-uri si încã ceva

Pussy fart-urile din senin si împãrtitorii de pliante de la Victoriei.

Cu pussy fart-urile n-am socializat prea mult de-a lungul vietii, doar prin generalã, când stãteam în lumânare, la ora de sport, si dupã aia, când am crescut si-am început a mã fute. Dar sã mergi pe stradã si sã ti se pârtzâie pufarina tocmai când te bagi într-o depãsire a unei babe lente, e cam not so cool. Am rãmas buimacã si nitel crãcãnatã în spatele babei, am dat dracu’ depãsirea, cã nu pricepeam, bã, de unde o intrat aer acolosha? Ce aer e ãla, de când era acolo, o fi intrat în somn? Am întrebat-o pe A Hoardei, zic bre, fathã, matale dai pussy fart-uri pe stradã? Nu.

Hmm.

Acum, sã ne-ntelegem, nu mã ‘nerveazã pussy fart-ul, ci pussy fart-ul din senin, ca ãla de azi, pentru care nu am o explicatie. In afarã de aia cu extraterestrii care m-au umflat azi-noapte ca pe balon, cã d-aia parcã-s mai grasã azi decât eram ieri.

Plianto-mpãrtitorii de la Victoriei nu m-ar fi enervat dacã n-as fi trecut zilnic pe lângã ei. Nu-nteleg de ce nu folosesc firmele cu pricina marketing-ul online, unde se pot adresa direct publicului tintã, în loc sã futã aiurea atâta hârtie.  Si mai nasol e cã ãia care-mpart pliante nu mã ‘nerveazã asa de tare ca mesagerii Unicef, care mã opresc cu textul ãla de-tmi stã covrigu-n gât, ce zici de o faptã bunã azi? Ce zic? Zic cã dacã vreau sã semnez mandatul de debit direct prin care-s de acord sã virez regulat o sumã cãtre Unicef, as face-o la banca unde-mi primesc salariul, nu în soare, pe bulevard, printre oameni, în timp ce transpir ca un macaragiu si deja am întârziat la muncã. Chestie pe care am si fãcut-o la un moment dat, semnatul mandatului adicã, dar acum nu mai e cazul, pentru cã-s un scrib sãrac care nici mãcar nu mai primeste bani în cont. Asa cã am ajuns sã-i ocolesc prin tot felul de scheme pe copiii ãia, care nici n-au cum sã-mi retinã mutra de om rãu dintre alte câteva sute zilnic, si mã-ntreabã-ntruna ce pãrere am despre o faptã bunã, fãrã sã stie cã-s cu capu’ si dupã ce mã-ntreabã asta mã urãsc pentru cã beau în loc sã fac o faptã bunã, chestie care mã face sã beau si mai mult, ca sã uit cã-s om rãu.

Si scriind asta mã simt, evident, nasol, pentru cã tocmai am recunoscut cã nu vreau sã fac fapte bune pe stradã, în schimb dau pârturi vaginale din senin pe stradã.

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s