Si frica îmi curgea în cheaguri

De fiecare datã ceream o bere, dar azi mi s-a întâmplat ceva extraordinar, așa cã m-am asezat pe un scaun la terasa de lângã plajã și am luat un frappé. Chelnerița era blondã și vorbea o englezã zâmbãreațã, m-a întrebat unde stau, i-am zis cã la Giorgios.  E ok. Da, îmi place, are multe pisici. Apoi am început frappé-ul. 

O fãcusem. La treizeci si trei de ani și trei luni fix. Ceva de-a dreptul isusiac, sau mãcar cu o însemnãtate puternicã. Trebuia sã fie așa, ieșisem de acolo tremurând, mi-am aprins o țigarã si am scãpat-o dintre degete, am ridicat-o de pe piatrã si am bãgat-o iar în gurã. Asa trebuie sã fie dupã ce-ți decojesti frica din interior, puțin dureros, ca la menstruație. Doar cã din oul de fricã ies arãtãri, bine cã i s-a scurs zeama acolo, în groapã.

Ce seara cuminte. Ce bine e fãrã sfori, nu mai respir cu noduri. Am loc sub coaste, berechet. Inspir lacomã aerul de mare, aer bun, grecesc, aer de la zei. De fiecare datã ceream o bere pentru cã altfel mi-era tare fricã. Frica începea cu un nod, îmi apãsa pieptul si-mi zornãia coastele într-un bocet ca la mort. Apoi se întindea-n mine cât era de lungã si grasã, aveam o fricã mare de tot, aveam fricã de toate. Nici nu mai dormeam, începusem sã am oaspeți în vis, o femeie cu plete negre si stil de vrãjitoare. Nu mã lãsa deloc în pace. Nu mã lãsa sã dorm, mã înghiontea si mã împingea. Asa cã desfãceam o sticlã de vin sau una de șampanie si beam pânã venea dimineața, mã spãlam pe fațã si îmi ungeam cearcãnele cu cremã iluminatoare si cu fond de ten si mã pieptãnam, apoi puneam ochelarii de soare si fugeam puțin de fricã. Pânã seara. Când mã înnoda, îmi lega mațele în crab tie si mã futea-n inimã pânã plângeam. Si iar beam.

Dar azi mi s-a întâmplat ceva extraordinar. D-asta si beau frappé, gata cu alcoolul, nu-mi mai trebuie, mi s-a întãrit sufletul. Ce chestie, bãi, fix la treizeci si trei de ani si trei luni, ca Iisus. Aproape ca Iisus, cã ãsta s-a botezat la treizeci de ani, dar lasã cã mie mi-a ieșit mai bine, mai simetric. Cu mai multi de trei. Asta trebuie sã însemne ceva în plus, cu siguranțã. Groapa era plinã cu apã cam stãtutã, se împrospãta doar când era marea prea agitatã si sãreau valurile peste zidul stâncos. Am urcat treptele din piatrã, semnate Hefaistos, si m-am gândit la înãlțime, unde mi-era un altfel de fricã. Una consistentã, de-o simțeam în gurã, îmi îmbrãcase limba în salivã asprã. Stãteam acolo, pe piatra udã, si mã temeam. Dacã alunecam si-mi spãrgeam capul, sau cãdeam cu pizda-ntr-un ascuțiș de stâncã si-mi frângeam lindicul, ce dracu’ mã fãceam? De apã nu mi-era fricã, mi-era fricã doar de dacã. Si de piatrã. Dar era destul.

Am sãrit grea, borțoasã de fricã. Înãuntru era cald si bine, aș mai fi stat, dar aveam nevoie de aer, de prostia asta de aer care nu-mi ajunge niciodatã, de curva asta de aer care se lasã respirat de toți, numai mie-mi face figuri, de invizibilul ãsta de aer care nu e-n stare sã mã susținã, asa cum face apa, de miserupistul asta de aer care mã lasã sã cad, sã mã duc dracului. Aeru’ pulii. M-am prins de o stâncã si m-am ridicat cu greu din pântecul sãrat. Am lãsat si puțin sânge pe margine, ofrandã. Mã durea tare pe dinãuntru, de unde mi se desprindeau bucãțile de fricã si-mi curgeau în cheaguri pe-acolo pe unde mã julisem, pe picior. Aveam sare pe buze si-am lins-o, aveam sare pe mânã, am lins-o si p-aia. Apoi mi-am aprins țigara si mi-a cãzut, am ridicat-o si-am fumat-o. Am mai fumat una în soare, așteptam sã termin de scurs frica din mine, cheaguri peste cheaguri, mã luaserã deja crampele. Cu ultimul fum s-a dus si ultima bucatã de fricã, si-atunci am zis gata, am scãpat. Sunt ca nouã. De-acum am loc în mine pentru o grãmadã de zile, pentru o grãmadã de luni, de ani, drace, poate pentru câteva zeci de ani.

Mã uit la frappé si respir odatã cu valurile. Îmi place plaja asta, e micuțã si fãrã oameni. Doar un cãțel care cere zgomotos socotealã unui mãslin. Soarele se ghemuiește, ridicã plapuma de apã si se bagã sub ea. Blonda îmi aratã o pisicã slabã, cu picioarele foarte lungi. Pisicile sunt parcã mai înalte în țara asta decât în ailaltã. Îmi zgândãr julitura si rânjesc, fumez si mijesc neînfricatã ochii la aer. Inspir puternic si expir triumfãtoare.

Apoi simt nodul. E tot acolo si din el curg sfori ca firele de mãtase, e un nod-pãianjen. Se apucã sã mã lege meticulos pe dinãuntru, abia mai intrã ultima gurã de frappé, cã m-am umflat de fricã. Nu înțeleg ce-am gresit, aveam treizeci si trei de ani si trei luni, erau o grãmadã de trei, am lãsat si sânge, era aer, era apã, era piatrã, erau si zei, scãpasem. Îmi duduie pieptul, de la inimã. Mã uit la paharul gol, nu e chiar gol, are pereții murdari cu spumã maronie, pe fund o așchie de gheațã. Înfig unghia în juliturã, nici mãcar nu fãcuse coajã, înfig unghia sã mã doarã si sã astup câteva secunde frica la ochi si la urechi, sã nu stie cã cer o bere. Blonda mi-aduce un Mythos pe care-l beau din trei înghițituri, na, uite încã un trei, se pare ca niciodatã nu-s destui trei. La a treia bere mã gândesc cã poate frica mi se regenereazã, ca un cap de dragon. Poate nu o sã scap niciodatã de ea. Poate o sã trãiesc mereu cu frica.

Mãcar nu beau singurã.

Blonda mai aduce o bere și mã-ntreabã dacã sãrbãtoresc ceva.

-E ziua fricii mele, îi zic și închin cu berea sus de tot, cât mã duce brațul, în cinstea ei, c-a murit si a-nviat.

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s