Sânger

Am fost la mare cu cel mai urât om din lume.

Chelnerii îl tot întrebau dacă vrea și tacâmuri, dar restul se putea întâmpla și celui mai frumos om din lume. Când am ajuns pe plajă i-a zburat pălăria și-a alergat după ea, n-a mai prins-o. Și-a cumpărat alta. L-am învățat să înoate bras, fluture și pe spate, dar s-a zgâriat într-o scoică și a uitat tot. L-am uns cu factor de protecție și s-a umplut de bube. Și-a pierdut semnul de carte și papucii, s-a dus la baia publică desculț și l-au potopit ciupercile. A băut un suc verde și i s-a făcut rău. De intrat, i-au intrat următoarele:  apă în urechi, nisip în ochi și o pietricică sub prepuț. De ținut a ținut totul în el.

Într-o dimineață ne-am dus să mâncăm ouă. Stăteam la masă și întingeam dumicați de pâine în zeama de ou. N-aveam prea multe de vorbit, mie-mi venise ciclul și număram orele de când îmi pusesem ultimul tampon, ca să nu mă ia cu șoc toxic. El își mai arunca din când în când ochii pe o carte cu povestiri, citea o frază și cugeta la sensul ei, cu nițică gălbeneață de ou în colțul gurii. Deodată, mi-a trecut prin cap că, de fiecare dată când ne vedeam, îmi dădea sângele. Era ceva deosebit.

M-am dus la bufet, am turnat apă fierbinte într-o ceașcă, am ales un pliculeț de ceai verde, unul de ceai negru și unul de fructe. Am pus ceașca pe o farfuriuță, și o linguriță în ceașcă. Am luat și niște miere. Apoi m-am întors la masă și l-am întrebat de care ceai vrea. A zis că de fructe. Am înmuiat pliculețul în ceașcă până s-a înroșit apa, iar mierea am amestecat-o cu lingurița. Am împins farfuriuța cu ceașca spre el, am luat un șervețel și l-am șters la gură. S-a uitat la mine cu ochii lui mari și mlăștinoși, apoi a gustat din ceai, și-a ars limba și m-a întrebat dacă îl iubesc.

Înainte să plecăm de la mare i-am supt-o, că sângeram destul de tare și pereții erau proaspăt văruiți. Sperma lui avea un gust ciudat, m-am gândit că dacă o înghit o să mă îmbolnăvesc, așa că am scuipat în veceu și mi-am făcut bagajul. Pe drum am jucat Fazan, până m-a sunat o prietenă să-mi spună că i-a murit pisica. Am plâns amândoi până la București, i-am povestit că mâța avea pernuțe roz și îi plăcea să roadă porumb fiert. Toată treaba asta cu pisica l-a supărat foarte tare, atât de tare încât după ce am coborât din autocar și-a dat cu o piatră-n frunte. Prin spărtură au început să curgă tot felul de chestii despre care habar nu avusesem și care mi-au schimbat foarte mult părerea despre el, dar de rămas a rămas tot cel mai urât om din lume.

Doar că de-acum avea și o gaură sângerândă în frunte.

 

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s