cincizeci de bani și un melc

Taxa de veceu e 1,5 lei. Nu găsesc cincizeci de bani. Caut vreme îndelungată prin rucsac, mi se pare că sunt udă la întrepicioare, poate am făcut pe mine cât am pozat puii de rândunică. Poate înot în ceva ape tulburi și am uitat să mă dezbrac. Poate am uitat sã-i fac cu mâna. Poate nu trebuia să sug fumul ăla cu atâta pasiune, acum scotocesc timorată prin haine și cărți, sufocată de gândul că albinuța cu limbrici și-a făcut viespar – o parvenită – în buzunarul lateral. Casierul de la veceu, un țigănuș, își calcă pe inimă și-mi spune să mă duc, face el cinste cu cincizeci de bani. În ochii lui par copleșită de nevoi și cu potențial periculos, dar nu accept milă și nici fricã de complezențã o iau încet, pipăi rând pe rând fiecare centimetru de rucsac și ocazional fac cumva să verific dacă mă scap pe mine sau nu.  Cu mâna între picioare, da. Scot o monedă, nu mai știu dacă dintre haine sau dintre craci, dar o scot, o înmânez triumfătoare și demnă, mă duc în budă, fac pipi și mă verific din când în când dacă am dat întâi blugii jos. E cea mai ciudată pișare din viața mea, parcă elimin doar aer, am organele amorțite și mi-e frig, rândunelele mă ceartă, pisicile mă privesc pe sub mustăți iar ursul mă joacă ascunselea printre vreascuri grosuțe.

Sunt praf.

In tren e cald și umed, o fată fără un dinte, cu ochii dați peste cap, miaună că vrea înghețată. Femeia grasă în roșu îi dă o cutie și primește drept mulțumire o strangulare cu degete rășchirate și un pupat zgomotos-umed-lipicios cu gust de caramel.

Lângă mine, un pitic blond vorbește la telefon cu femei care nu îl doresc, dar nu îi pasă. Apelează insistent numere din agendă și când se enervează anunță că se însoară în septembrie cu Georgiana.

În mine nu mai circulă decât curenți de aer rece care mă scot de pe șine, deraiez-deviez-desenez un 47 imaginar pe locul meu din trenul gândurilor și mă duc încolo, ciu-ciuuuuuuuu -ciuuuuuu… cum ziceam, cum zicea el, un teren minat, un teren mimat, un minaret, un balerin balnear, o blană de panteră, o blaneră, o medicicletă off road, nemordiana e o fundiță gordiană. Am ajuns, pe stradă găsesc un melc mare și mă uit în ochii lui, adânc și cu însemnătate. Mă împunge cu privirea, se numeste Melchior, e țâfnos și arțăgos, mai mult ca sigur că e otrăvitor. Deci nu-l mănânc.

Un comentariu Adăugă-le pe ale tale

  1. robotul spune:

    experienta cu numai 1,50. super.

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s