Mă las sau nu mă las să mă nasc?

Ultima dată îl aveam în frunte, guguloiul de borțoasă, pe dinăuntru, îmi zgândărea creierul și d-aia gemeam în somn. Acum s-a mutat în altă parte, nu-l mai pot localiza, dar îmi face iureș în noapte. În loc să dorm liniștită, m-am chinuit să-l nasc, nu voia defel, scoteam jeturi de sânge și căcat, era foarte enervant. Toată lumea a sărit să-l scoată din mine, ca moșul și baba și fata și băiatul și cățelul și motanul și șoricelul din basmul cu ridichea uriașă. Trăgeau toți din mine cu hei-rup. Dijeaba. Eu nu dau, nu las și nu nasc, se pare, nici când îmi vine vremea, nici când e o naștere simbolică, nici când e noapte și nu vede nimeni.

De la un punct încolo, nimeni nu mai credea că sunt borțoasă, au zis că am doar gaze. Dar eu știam că era ceva acolo, care trebuia scos, ca să vadă lumea cu ochii lui și să mi-o explice și mie după aia. Un fel de translator pentru oameni care și-au pierdut sensul și dârdâie acum de direcție. În cercuri.

Aș putea să-mi explic visul. Mi l-am și explicat, de fapt, în timp ce-mi făceam cafeaua. E chiar simplu, menstruez, am mâncat pizza și am citit cărți pentru copii. Normal că mă visez încercând să nasc fecale. Ce mi se pare funny e că nici măcar în visul ăsta n-am vrut să pun un plod în rolul principal. Până și cel mai prost subconștient știe că naștem pui vii, îți dai seama cât s-a chinuit el să mă țină departe de imaginea unui orăcăitor mic? Mi-a dat în schimb căcat. Și sânge, găleți. Puțin cam multe, dacă mă gândesc mai bine. Dar subconștientul meu nu e prost. E chiar mai deștept decât mine. Pentru că n-avea cum, decât folosind niște trucuri cinematografice de prost gust, să-mi arate cum mă nasc din mine. Așa că mi-a regizat o naștere scârboasă, fără rezultat, ca să-mi scoată ochii după aia că uite, fă, cât mă chinui cu tine, adică eu cu mine, uite cât îți tulbur mințile mele, uite cât îmi pierd echilibrul tău, alooooo, ce facem aici oriunde? Dar dacă e malefic și nu vrea să mă lase să mă nasc? Dacă îi e frică de ceva și preferă să mă țină înăuntru, unde e cald și bine? Sau dacă m-oi fi trezit prea repede, cine știe, poate urma să mă nasc din căcat, ca Afrodita din spuma mării.

Mizerie în cap.

Acum trebuie să-mi împac subconștientul, și să fac curat. Noroc că inconștientul stă închis în camera lui, mai aruncă din când în când ceapă pe fereastră, că altfel ieșea haos. Prea aglomerat, cu tot cu pinguinii și ponguinii din cap, pe bune, aproape că nu am pic de liniște.

Mă rog. Las și eu asta aici, ca să mă aerisesc.

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s