Bridgeturilor! Wassup, fă?!

Duminică. N-am terminat de citit Bridget Jones, Mad About the Boy, mai am câteva pagini, dar trebuie să scriu acum. Cât se zvârcolește Bridge în mine. Îmi face niște țulupuri prin cap de zici ce-i aia.

8 PM. Calorii dracu’ știe câte, nu reușesc să înțeleg cum le poate calcula Bridget cu atâta exactitate. Unități de alcool, coooome on!!!! How the hell poate să calculeze UNITĂȚILE de alcool când își scrie jurnalul? Beată? Sau când dracului și-l scrie, în timp ce trăiește, în fine. Unități de alcool, nu știu. Mi-a dat tata să gust niște vișinată, apoi am testat un vinișor, apoi altul, apoi am desfăcut niște beri. Calculați voi unitățile, dacă sunteți șmecheri. Followeri pe Twitter? Unul în plus față de ăia patru strânși într-un an. Adică Întâia, care și-a făcut cont aseară, după ce-am postat pe feisbuc că am doar patru falouări pe tuităr și s-a trezit Superman-ul în ea. Până dimineață avea 10 falăuări, cu mine unșpe. Nu înțeleg nimic. Singura explicație ar fi că ea a dat follow lu’ Lady Gaga, și io nu. Unghii curățate de oja veche de două săptămâni 0, fire de păr spălate 0, înjurături 99 but the bitch ain’t one, chiloți noi și sexi, activi, în garderobă, 1, doar că acel un chilot e puțin mai mic decât șuncile mele laterale.

bridget jones suntem toate

Am citit chick lit la viața mea, să știi. Am citit și self help, e drept, o singură carte, cum să ai încredere în tine, mi-am dat seama că dacă beau o bere am exact atâta încredere cât îmi trebuie, deci m-am căcat pe ea de carte self help. Cu chick lit-ul stau altfel, stau într-un fel de postură apreciativă, adică duduile astea, Helen Fielding și Sophie Kinsella, pentru că, sinceră să fiu, doar chick lit-ul lor l-am citit (ups), sunt niște minunate. Hai să-ți zic de ce.

Că au umor de pizdă. Oricât de exagerat ar fi uneori, oricât de incredibil, odată intrată în lumea aia pe care o știi fooooarte bine, ca fomeie, înțelegi absolut orice glumă R-tard legată de masculi, calorii, chiloți murdari, vagina dentata, copii obositori, vomă și menstră. Înțelegi totul, ești ca Neo în Matrix când se lupta cu ninjalăul cela, you just get everything, toate poantele, nu contează că-s reușite sau trase de păr, tu ești Neo, le PRINZI pe toate! Unlike atunci când citești Philip Roth, de exemplu, și-ți dau și un exemplu de carte la care mi-am smuls părul din cap, Pastorala Americană. Eu am integrat-o într-un maraton de citit, are vreo 600 de pagini, și-am regretat fiecare secundă. Deși Roth scrie foarte fain în general, dar acolo s-a lungit prea mult ca să nu se înmoaie orice neuron din capul cititorului, fără să-l frece câtuși de puțin.

Unde eram?

Calorii să-mi bag pula dacă știu, am mâncat destul, oricum, alcool, la fel, labă n-am făcut, copii nu am, probleme am but the bitch ain’t one.

Revin la Bridget. Femeia e o catastrofă. Și nu mă refer la Renee Zellweger, cu toată mufa aia explodată a ei. Nu, Bridget e o catastrofă. Am citit primul Bridget, carte de căpătâi, trebuie să recunosc, toată relația mea cu Întâia s-a bazat pe cartea aia, pe a doua am sărit-o, am ajuns la a treia, unde Bridge are 51 de ani și e văduvă cu 2 copii. Uau.

Stai așa.

Io câți ani am? Parcă mai ieri mă jucam cu Bridget printre bărbați, ce pula mea?!?!

Ok, respiră adânc, nu ai cincizeci, ai mai puțin. Deocamdată. Oricum, din ce citești, rockozaure, există viață și social media la cincizeci de ani. Există tuităr și feisbuc și okcupid și yahu și gugăl și instagram și tăti celea.

Cred că rezist mai bine la băutură decât Bridget, apropo. La un moment dat zicea că s-a făcut praf dintr-o juma de sticlă de vin. Phaaaaa haaaaa!

Lu’ Bridge i se cam întâmplă toate anapoda intenționat, tocmai ca să fie după aia o drama queen funny, ceea ce oricum e de o mie de ori mai bine decât un mascul care excelează în dramatisme. În cartea asta, duduia e văduvă, după cum ziceam, are doi plozi și e bazată financiar, că Mark Darcy s-a ocupat de toate celea dinainte să dea ortu’. Așa că Bridge nu prea face nimic, se fute-n cur cu un scenariu după ceva de Ibsen, pe care-l confundă cu Cehov, cooooome on, bitch, mureai dacă dădeai un gugăl?! Și se chinuie să-l tot refacă, după indicațiile unor mahări din industria filmului, îi este foarte greu, fiind…like…o mamă jobless, cu dădacă. Am citit pe gudrids o grămadă de păreri nervoase în legătură cu treaba asta, un fel de nu ți-e rușine, fă?! să te plângi când ai și bani, și dădacă, și prieteni și casă și job?! Pune, fă, mâna, și ai grijă de plozii ăia, că altele-n locul tău au și bărbat bețiv, și job de căcat, cu bani de căcat. Și rate la bancă!

Dar Bridget e Bridget și e chiaună, verifică tuitărul de 200467 de ori pe zi și tuiterează în timp ce se pregătește de un date cu un tip cunoscut pe tuităr, care-i citește tuiturile în timp ce o așteaptă. Bridget are bani, de la bărba-su mort, dar are o singură rochie  purtabilă, motiv pentru câteva pagini de stres și dramă la cele mai înalte cote. E o rochie din mătase bleumarin, pe care a purtat-o  anul trecut de peste 100 de ori. Dude, io dacă port o chestie de mai mult de 10 ori, o fut. De exemplu, rochița mea cu guleraș alb, am futut-o la guleraș după 7 purtări, că am spălat-o cu blugi și s-a bleumarinizat gulerașul, apoi am purtat-o și așa, praf, cu guleraș bleumarin, de vreo 4 ori, când am futut-o cu fierul de călcat prea încins. Așa că, Bridge, lasă tu gogoașa cu rochia purtată de peste o sută de ori că nu te crede nicio pizdă.

Să nu crezi că nu mă uit chiorâș la Bridget. Mă uit. E absolut cretină uneori. Dar e funny. Dacă aș fi mascul, m-aș îndrăgosti de ea. Chiar și la 51 de ani, cu 2 plozi și 47 de riduri. Pentru că, idioata naibii, seamănă atât de mult cu mine, și seamănă cu toate muierile, de fapt. Ia uitați-vă nițel în oglindă. V-ați ținut un pârț azi, până când ați ajuns într-o zonă safe de masculi, ca să-l puteți fâsâi? V-ați luat o sticlă de vin doar pentru voi după ce-a țipat șeful de vi s-a cârlionțat părul ăla mic de tot de la subraț? Ați pierdut juma de zi gândindu-vă la motivele pentru care nu v-a sunat gagiul de pe Tinder, cu care v-ați întâlnit ieri?

Hai că seamănă. Doar că ne ascundem, toate, plm, trebuie să fim serioase, profi, reliable, eficiente, sexi, amuzante, practice, gospodine, blânde, epilate mereu, incapabile să dăm pârțuri și să ne căcăm fondante.

Și noi suntem de fapt niște băbăloaice leneșe, moarte după dulciuri, alcool și sex, capabile să ne-ndrăgostim și de-o mobilă, darămite de-un animal de bărbat, experte în afișat cel mai senzual look atunci când ne trebuie două ore libere, ca să ne ducem la ecografia de țâțe, programată în același timp cu controlul plodului mai mare, și să ne rămână timp pentru o raită prin megaimaj, ca să ne prefacem că știm să gătim. Băi, bre. Bridget suntem toate. Iar ălea de-au criticat-o pe Helen Fielding pe gudrids, cum că vai, eroina ta, Bridget, nu mai e o duduie de 30 smth, dating and plm, e  văduvă bogată (era să zic măduvă), nici nu trebuie să lucreze, cum se poate așa ceva, nu ne reprezintă! Fuck off, fă, știți ce? I-o murit bărba-su. Era sculă pe basculă, asta proastă, cum suntem multe, ea o avut baftă să toarne doi plozi cu scula pe basculă, de-o murit. Acu’ femeia trăiește din moștenire și acțiuni, treaba ei. Dar asta nu înseamnă că e ușor.

Despre asta e vorba. Că nu e ușor nici când ai masculul lângă tine, nici când nu-l mai ai, dar îți lasă bani, nici când nu îl ai deloc, nici când nu ai plozi, dar nu ai nici mascul. Niciodată nu-i ușor, mai ales dacă ești chiaună de fel. Important e să ai o mânuță de prieteni ciudați, niște alcool, o durere-n cur referitoare la calorii și umor. Să știi să râzi de tine. Că toate suntem o apă și-un pământ, și ni se rupe dresul, ne căcăm moale uneori, habar nu avem ce autobuz trebuie să luăm când o pornim pe walk of shame, habar nu avem să facem mămăligă, și dacă știm asta sigur nu știm altceva, la fel de important,  și umblăm fierte după pastila de a doua zi sau pe după blocuri, ca să nu ne vadă nimeni cu părul tuflit.

Apropo, Bridget nu zice nimic de menstruație. Asta mi se pare grav.

În rest, toate bune. Bridget e o tâmpită, dar e tâmpita noastră și-o iubim. Nu-i așa, bitches?!

PS. Îmi mai pun niște vin și niscai salam de biscuiți. Dacă Bridget poate, eu de ce nu?!

PS2. O întreb ieri pe Întâia, ‘sup? Și zice…nope. Adică tu răspunzi la wassup cu nope? Abia am făcut ochi.

Iar asta e o explicație.

 

4 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Gigel Anonimu' spune:

    Io-te d-aia mi se pare mie alcoolul misto ca da dezlegare la limba si inhibitii. Eu ii zic reset la creier – cel putin o data pi luna tre’ facut pentru o buna functionare a sistemului di operare din capatzana.

    Apropo, cum e mahmureala de luni? :)))))))

  2. rockozaur spune:

    știi vorba aia, cu nu mai beau în viața mea?

  3. Gigel Anonimu' spune:

    Io am o memorie selectiva si imi aduc aminte de ea a doua zi, dupa betie. Din pacate! :))))
    Chiar mi-era dor de o bauta – imi facusi pofta si tu cu articolul asta deci weekend-ul asta probabil cad in sticla. Si daca e ceva la care lipovenii se pricep foarte bine atunci aia-i bauta – deci o sa mai pe constiinta. 😀

  4. rockozaur spune:

    O sã fiu mîndrã de tine, Gigele! Chiar dacã bei doar în uichend :)))

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s