Javier Marias și regula celor două pagini. Uneori chiar trei.

Citind Javier Marias, Îndrăgostirile, am înțeles de ce nu putem auzi gîndurile celorlalți. Pentru că ar fi o pierdere teribilă de vreme, mai abitir decât pierderea mea de vreme citind cartea asta. Jumătate din cartea asta, ce-i drept. De început a început frumos, cu o tipă care lucrează la o editură și povestește niște treburi. După aia se-ntâmplă niște crimă și se duce dracului tot.

Închipuie-ți că urmează să ne întîlnim la bere. Două pagini mă gîndesc la un loc de întîlnire, în următoarele două pagini enumăr toate gîndurile pe care le-ai putea avea tu despre locul pe care ți l-aș putea propune eu, apoi încă două pagini mă gîndesc fără grabă la gîndurile mele care ar putea răspunde la toate gîndurile tale și încep să mă gîndesc cum să mă îmbrac. Repet schema cu două pagini și în ce privește gîndurile tale referitoare la fiecare fustă pe care aș putea-o purta. Cînd ne întîlnim, discutăm așa: eu taca-taca două pagini, apoi mă gîndesc două pagini la ce ai putea răspunde tu. Cînd vine rîndul celor două pagini ale tale, de-al dracu’, le lungești, pînă faci patru pagini. Înainte să-ți dau replica, mă mai gîndesc la ce-ai zis și la buzele tale două pagini juma.

javier marias indragostirile

Cam pe-aici am aruncat cartea. În pat, n-a pățit nimic, chill. Știu, e Javier Marias, mi-au plăcut povestirile lui foarte mult (Când eram muritorcomandă aici), dar mă ucide, mă omoară de tînără (relativ) cu romanul ăsta. N-am timp, frate. Nu am. Sunt Berbec, eu nu aștept, mă arunc cu capul înainte, aplic la un job la ora zece și la unsprezece mă înfurii că nu m-au sunat încă, te întreb ceva și dacă nu răspunzi în prima secundă, întreb pe altcineva, nu stau după moșcăiți. Să-mi tropăie inima de agitație, să sorb paginile și să fac brain freeze, dar m-aș umple de riduri dacă aș aștepta să se încălzească ciorba de gînduri. Și vreau să mor fără riduri, aruncată cu capul înainte, într-un șofer despre care n-am vrut să aflu că nu are de gînd să oprească. Sau, mai vedem.

Dacă aș fi avut douăj’de ani, pe bune că aș fi chiulit de la cursuri ca să citesc Îndrăgostirile, pe scaunele din stația de metrou de la Universitate, că acolo e ieftin și te mai întîlnești și cu prieteni. Dar mi-am pierdut șansa, asta e, trecem mai departe.

Dacă încă îți vine timpul larg pe pulpe, poți comanda Îndrăgostirile de aici. În cazul în care ești dintre aceia pe care-i cam strînge timpul, zi-mi dacă ai întîlnit și tu cărți care duc pe apa sîmbetei ore importante din viață. (Vrum-vrum e atît de scurt, încît nici măcar nu se pune la socoteală 🙂 )

 

 

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s