Scrisorar și Cum m-a tăiat foarte, foarte fin

Ce-am înțeles din Scrisorar și pot să explic, chiar dacă nu știu de ce:

  • Fata cu un picior tăiat se bronza arătînd două fără zece.
  • La un moment dat înțelegi tot, dar sensul fuge și tot restul vieții încerci să reînțelegi.
  • Suntem scriși undeva. D-aia avem deja-vu-uri, că cineva ne recitește.
  • Dacă nu împarți ce ai, ți se ia de tot. D-aia iubești, cînd ai prea multă iubire, chiar și pe cel mai nepotrivit om sau, cine știe, un covor sau o zi.
  • Cuvintele nu te țin, d-aia nu e bine să te agăți de ele.
  • Moartea poate fi o chestiune foarte simplă, precum tavanul, toporul sau întunericul, dar poate fi și nițel mai complicată, precum o mașină, un pistol sau viața.

P-astea nu vreau să le spun cu cuvintele mele:

  • <Dacă ceea ce ai trăit poate fi redat prin cuvinte, asta înseamnă că nu ai trăit nimic.>
  • <Viața e mai scurtă ca o fustă.>
  • <Cine a făcut femeia a uitat de robinet.>

Imaginați-vă că mai jos vă spun despre Scrisorar și mă întind pe două sute de pagini. Doar că nu vă spun prin cuvinte, asta ar însemna că n-am înțeles nimic din carte.

 

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s