pă tura mea o iau razna, ca pătura lui Bukowski

Cu păturica-n cap arăt ca o maică înspre chilie. O viață fără chestii complexe se cheamă singură noaptea, cînd se fofilează baubaurii, existență.

Cu păturica pe umeri arăt că sunt dependentă de eroină. Atît de dependentă încît mi se spune supereroină, probabil și pentru că am anumite efecte personale devastatoare.

Cu păturica în jurul gleznelor arăt ca o împiedicată. BDSM-izată pufos, incitată cu poeție obscenă de poezar cu frunte înaltă și un coș.

E așa cum îmi spunea că e, găurit și multiplicat în ciudă. Și n-o să uit niciodată cum a murit îndreptîndu-se spre mine, poticnit de propria înălțime care-i scurta durata de viață pînă la o amintire sensibilă supusă eroziunii. A rămas într-un ciot din care sug cu talent și repercusiuni macabre. Nostalgifiliace. Pînă la băț.
D-aia mă țin bățoasă indiferent de păturică.

Avea și Bukowski o păturică. Îi zicea pătură. Încerca să-l omoare cînd era în pat, deci pot înțelege. Pat+ură. Ceva de genul ăsta.

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s