Am în mine mult

Mă uit la tine și văd cum te cîcîi, vrei să spui ceva, vrei să spui că ești ok și ți-e frică, bineînțeles că nu ești ok cu toate, dar chestiile cu care nu ești ok sunt naturale, sunt umane, sunt moarte și eșec, sunt teamă și desprindere, sunt chestii vechi, ai în adene tot ce-ți trebuie ca să le învingi, te tragi din neam de supraviețuitori, nu ești ok acum dar o să fii, ce dacă ți-e teamă că ai ieșit din zona de confort, ce dacă nu ai salariu, ce dacă ești nesigură, ții minte cum era cînd urai tot și voiai doar să fugi, ei bine, asta e, ai fugit, ai ajuns aici, vezi să nu te zbați prea tare că te scufunzi, nu e pămînt ce ai sub picioare, nu e apă că nu ești gizăs, dar dacă-ți ții ochii căscați și ai simțurile treze nu mori de foame, asta în niciun caz, te-ai asigurat, clar nu mori de sete, ai prieteni care știu că ești bețivă, nu se strîmbă cînd rîgîi, cel mult îți spun porcușor, plm, nu ești singură și oricît de rea ai fi, de fapt nu ești rea, eu știu, ești temătoare și nesigură, așa ai fost mereu, nu e vina nimănui, oricît de altfel te-ar fi crescut ai tăi, te tragi din ceva prevăzător, strămoașe de casă cu făclii și măciuci in case of rapists, și e bine, plm, e bine, ai instinctele tale, te temi, îți iei precauții în ce privește viața viață, cu corp și sînge, în ce privește viața ailaltă te întinzi, nu vrei forme predefinite, nu vrei contur, vrei să fii curvă bătrînă cu rujul deasupra buzelor, aia o suge cel mai bine, aia dă plăcere, tăticule, aia merită toți banii, și tu știi, toată lumea știe, numai curva tînără fără carii nici nu știe cîte calorii are sperma, se strîmbă, face nazuri, și ce dacă are țîțe ferme. Vreau să fiu mascul sau dacă nu, atunci curvă bătrînă.

Vrei să spui ceva, da, e, simt, e acolo, e pe țeavă, e în tine, aștept să-ți dai drumul, hai, iubita, pișă-te pe tine, spune, spune exact ce simți, altfel rămîne în tine și putrezește, o să puți a hoit cînd ai ciclu, o să te sperii, spune tot pe fața mea, ce, nu par receptivă?

Mi-e frică de tot ce în jurul meu și în același timp mă chinui să iubesc ce e în jur, oameni, răi, murdărie, țări, știri, istorie, necunoscut. Am stat de bunăvoie închisă în mine juma de viață, ok, la fel cum m-am luat deoparte și m-am învățat ce-am crezut eu de cuviință, la fel cum mi-am făcut singură self therapy și nu doar că m-am vindecat de obsesii, dar mi-am ales singură, de capul meu, o cale care mi-a părut a duce undeva, acum am o altă țintă. Să mă împac cu oamenii, i-am urît toată viața, no offence, e din vina mea, it’s not you, it’s me, nu am vrut să mă apropii, am respins, am dat cu șutul, am tăcut, m-am retras. În concordanță cu firea mea, dar pe-asta am schimbat-o, așa că acum mi-am asumat o schimbare de personalitate, mă lupt cu ceea ce sunt, îi explic ce și cum și știu că o să fie bine, am văzut anul ăsta scris pe perete cu verde că totul o să fie bine și am crezut. Era un semn, era și verde, îți dai seama. Vreau ca peste zece-douăzeci de ani să mă uit în oglinda asta de-o am pe birou, că nu mă încîntă gînduri de mutat în alte țări sau alte case, eu cu mine din carne și gînduri am o problemă și nu în sensul că am oftică pe mine or smth, ci pur și simplu că vreau să mă renovez, aș putea să mă duc oriunde, dacă nu-s happy cu mine aici degeaba plec că mă iau cu totul so what. Și după ce mă împac cu mine, după ce reușesc să îmi înving toate programările cu care m-au blagoslovit familia și societatea plus adeneul, mă duc în pădure, asta vreau, nu-mi trebuie mutat în țări exotice, salarii ca pula erectă sau case fancy, mă doare-n cur, nu vreau nici copii, știu că mi-ar prinde bine la bătrînețe, să-mi aducă o cană de apă sau să nu poată veni la mine de sărbători, să mă sune că sunt bizi, au treabă sau plm, să ne certăm pe cine știe ce petic de pămînt, uatever, nu, nu-mi plac copiii, dar nu e vina lor, ei sunt ok, am fost ca ei, nu-mi plac mie cea de acum copiii pentru că nu vreau să risc. Nu vreau să îi aduc aici, în lumea asta. N-a fost ok lumea asta niciodată, iar gena egoistă-mi rîde în nas, suntem ca un virus, ne perpetuăm indiferent de ce, plm, acum e cam mai bine ca niciodată, se murea mai mult și mai consecvent înainte, dar îmi place să cred că dacă totuși am ceva pe dedesubt, cu toate legăturile dedesubtului meu cu dedesubturile celorlalți și nu o zic la modul pornache, atunci trebuie să am dreptul să nu fiu considerată inconsiderate referitor la umanitate. Că pe umanitate, after all, o cam doare în cur de viitorul ei, dacă se omoară ca idioata întruna de cînd se știe.

Am ceva în mine și o să iasă în curînd, azi am băut doar niște vin, m-am încăpățînat să scot un dop cu juma de tirbușon rupt în el, am reușit, am fost calmă, țelul meu era să beau vin, am folosit cuțit, ca să detensionez tensiunea, din dop adică, am făcut pîrghie din restul de tirbușon, ba chiar și un ciocan ciudat de prin lada de scule, tot ca pîrghie, băi, ce să zic, sunt minunată, dacă ești cu mine sigur bei, indiferent ce piedici apar în cale, adică plm.

Am în mine mult. Și cred că rîgîi.

Un comentariu Adăugă-le pe ale tale

  1. Xiron Xin spune:

    da – în plt, e clar evul zorilor şi zărilor de retchingeală, între gin şi ţuică proastă în gura mea s-a ascuns o’ncâlcitură de beteală roşie de la bradu ăla nefăcut anu trecut da nu cred că-mi candeşte eructajul a cetină că m-am îmbătat ş-am aruncat bradu de la 9 nainte s-apuc să-i pun beculeţe, globuleţe, beteluri şi pulici de ciocolată. mi-a zis cineva că dacă ţii beteală-n gură trec şi greaţa şi râgâiala da m-a minţit. i feel u.

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s