Fac roman din coșmaruri ca să le dau dracu’!

Bre-ilor și bre-lelor, iată că mă aflu, în această lună a lui octombrie, asediată de coșmaruri și creaturi de-ale lui Ucigă-l Toaca!

Nu o zic cu supărare, sunt și ele creaturi malefice, au și ele o treabă de făcut, scrie în fișa postului să bântuie și să fută la creier, păi asta fac. Eu le-nțeleg, nu-s ridicolă. Dar trebuie să mă apăr cumva și să le trimit în pizda mamii lor de satană. Așa că le scriu. Le dau formă în cuvinte. Mi le scot dimineața, imediat cum mă trezesc, ca să nu mi se împută în cap și să putrezesc înainte de vreme, le scriu repejor și mă pregătesc pentru o nouă noapte. Supărate că le-am zgândărit, relele or să fie din ce în ce mai agresive, sigur că știu asta, dar mă pun aici, uite, în bucătărie, aprind aragazul că le e silă de foc, și le trosnesc de nu se văd. Să se ducă plângând la ta-su și la mă-sa, la Ucigă-l Toaca și la Talpa Iadului, să vină ăia la mine să-mi ceară socoteală. Atunci probabil că o să mă dau dracului singură.

Până atunci, bring it on, bitches! Hai să vedem ce aveți, dar vă previn că am pe masa din bucătărie Ritualul Înaltei Magii a lui Eliphas Levi, Enciclopedia Morții, Magia și vrăjitoria în Europa și Dicționarul de mitologie generală al lui Kernbach. Și cărțile de Tarot și provizii serioase de ocultism în bibliotecă. Ce ziceți că aveți voi? Coșmaruri, depresii, bocete, frică, timp paralizat, încercări spînzurate, o așteptare stâncoasă și sunete dubioase prin casă. Am văzut io și mai rele. Vă declar război, carevasăzică, în mod public. Vade retro, bitches, că nici nu prea am multe de pierdut.

Cam așa începe răzbunarea mea, sub formă de roman cu spânzurați, psihopați și o curvă.

 

horror-914404_1920

„Amanda se trezi mergând pe o stradă necunoscută. Un bărbat care alerga spre ea de câteva sute de metri o ajunse din urmă exact în fața unui local. Gata să deschidă ușa,  Amanda îl privi atât cât să-și dea seama că nu-l mai văzuse niciodată și că o durea în spatele capului, de parcă absolut toate amintirile i se strânseseră acolo, speriate. Smuci clanța și intră în cel mai cărămiziu bar.

Fiecare masă era ocupată de câte un bărbat, mai puțin una, pe care se afla o halbă de bere golită pe sfert. Fiecare bărbat purta același model de pardesiu cărămiziu. O femeie cu păr cărămiziu amesteca niște cărți de Tarot la tejghea, iar în oglinda din spatele sticlelor Amanda se văzu depășită de străin. O bucată de stofă cărămizie o atinse pe piciorul gol și abia atunci își dădu seama că nu are pe ea decât o rochiță albă și că îi este foarte frig. Atât de frig încât își înghiți puțin nodul din gât, doar ca să-i revină la loc în timp ce vorbea cu femeia de la bar.

-Bună, un whisky fără gheață și un pardesiu, te rog.

-Unde l-ai pierdut? spuse femeia fără să ridice ochii de la Treiul de Spade pe care îl așeza pe tejghea.

-Poftim?

-Amanda.Unde. Ți-e. Pardesiul.

Câteva din cărțile de Tarot erau întoarse cu spadele și bâtele spre ea, iar din oglinda mare, pistruiată cu pete, bărbații îi aruncau priviri din care Amanda nu înțelegea nimic. Străinul își bea berea fără s-o slăbească din ochi. Începu să tremure, iar nenorocitul de nod îi umplu gâtul și se așeză pe unul din scaunele înalte de bar. Probabil că urma să leșine, așa i se părea că-i spune capul din care-i bâzâia o mașinărie electrică stricată. Femeia clătină din cap în timp ce-i turnă whisky într-un pahar și-l împinse printre cele două coloane de cărți.

-Ai plecat ca din pușcă azi-noapte. Dar țin minte că aveai pardesiul pe tine și că nu ai achitat nota.

-N-am fost niciodată aici, vorbi Amanda după ce whiskyul îi dezumflă puțin balonul din gâtlej. N-am fost niciodată aici, în barul ăsta, n-am fost niciodată pe strada asta și sunt aproape sigură că n-am mai fost niciodată în orașul ăsta de nebuni! Uită-te la ei, fiecare la măsuța lui, cu pardesiul lui de culoarea căcatului stricat! Ce loc e ăsta? Trânti paharul gol pe Spânzurat și continuă tremurând din ce în ce mai tare. Trebuie să dau un telefon!

Femeia făcu un semn și străinul înghiți restul de bere pe care-l mai avea, se ridică și veni în spatele Amandei, cuprinzându-i umerii.”

 

 

2 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. iczs spune:

    Ai cosmaruri de la cum te bantui eu pe aici

    hai ca imi place inceputul, mai vreau horror pana ma tzarcotesc pe mine de frica :))

    1. o să dureze, io zic să te duci la budă pînă termin

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s