Merg, alerg, să ajung la Proenerg! (feliuță de roman)

De la etajul opt, că acolo stăteam în copilărie, se vedea linia de tramvai de pe șoseaua Olteniței. El Padre mi-a decupat în peretele balconului un căpăcel oval, la nivelul ochilor, ca să nu-mi vină cumva ideea să mă cocoț pe un scaun și să atârn de margine din dragoste de peisaj. Așa că stăteam la oval și mușcam stiksurile la capete, ca pe trabucuri, apoi le fumam, cum văzusem că fumează El Padre. Doar că fără foc, nu aveam voie să mă joc cu focul, cuțitul și liftul. Probabil chiar în ordinea asta. Mă uitam prin oval, vedeam stadionul Romprim, pe pitica de la șapte care nu era tocmai pitică, doar scundă și certăreață, ducîndu-se la muncă,  pe Movruleanu, ăsta era dedesubt, scandalagiu și pun pariu că în zodia Pești. Avea niște buze răsfrânte, de pește dulceag, grețos.

Încă de atunci îmi doream țâțe mari, doar că nu știam cum să mi le închipui. La maică-mea văzusem fugitiv că era rușinoasă și în rest, ciuciu. Îmi înflăcărase tot El Padre imaginația și tot la balcon, culmea. Eu la oval, el oarecum la bar, că-și punea pe marginea lată a balconului cana cu cafea sau paharul cu bere, scrumiera și stătea cu orele să ia aer. Fuma pe rupte. Și când trecea o gagică pe stradă, îmi zicea Bună duda, a?! Moaaamăăăăă…Și scuipa ceva tutun sau ciudă, nu-ș exact. Ei, și gagicile alea aveau țâțe mari, țâțe care se cărau în țâțier sau suptien, și eu m-am prins că e treabă sigură dacă ai așa ceva deci făceam, fără să știu teoria, un fel de wishful thinking cu țâțe. Îmi imaginam că le am până la BIG, Big-ul fiind un magazin universal de la Piața Sudului. Eu locuiam la vreo două stații de tramvai față de BIG. Și aveam, carevasăzică, țâțele ascuțite ca ale Madonnei în clipul de la Vogue, cumva, până la BIG, și mă enervam gândindu-mă că sigur mi le pipăie careva până ajung eu să le dau o smetie peste ceafă.

Dar n-a fost să fie așa pentru că o vară întreagă am refuzat să mai menstruez, am visat că mi-a căzut o linguriță din vagin și a doua zi mama m-a dus la medic. Medicul a zis că ar putea să-mi dea hormoni dar dacă se uită la mama…

și se uită, face ce vrea, doar e medic

nu-mi recomandă, pentru că aș umbla efectiv cu țâțele atârnând pe stradă. Le-aș degaja cu șutul, le-aș stâlci în cupe buretate, dar nu ar fi bine, nu nu, și se uită amândoi la mine, medicul și mama, ca și cum e o conspirație împotriva viitoarelor țâțoase, jur că nu pricep motivul, n-ar fi bine să fie multiple țâțoase pe lume?! Cert e că nu am luat hormoni, m-am bazat pe ereditate, ereditatea m-a tras la propriu în piept, am cupa A.

clarabDe-a dracului m-am făcut Clara B. Clara C. suna ca o aspirină. Sau ca un adeziv, Claracet. Nu, eu zic că e bine așa. Clara B.

De la oval vedeam tramvaie. Acolo rămăsesem. Am divagat cu țâțele, asta se întâmplă des. Nu-i bai. O să mă readuc la subiect imediat cum mă prind că aberez. Din păcate, nu garantez că subiectul la care mă readuc este același cu cel de la care m-am îndepărtat. Important e să mă readuc, să fiu aici. Deci, tramvaie. Oval.

Da. Erau reclame imprimate pe tramvaie.

Pe unul scria:

Dacă vrei să fii voinic, joacă rugby de mic.

Pe altul zicea super mișto:

Merg, alerg, să ajung la Proenerg.

Mie asta mi-a plăcut cel mai mult. O folosesc mereu când plec undeva. Funcționează, chiar dacă nu mă îndrept spre Proenerg. Nici nu știu unde e Proenergul ăsta și nu vreau musai să ajung acolo.  Partea bună la Proenerg e că rimează cu alerg și cu merg. Poți fi stupid ca un dop de plută, neștiutor ca o râmă din grădina blocului, dar dacă reușești să rimezi două-trei chestii în viață, e bine. De ajuns, ajungi, nu neapărat la Proenerg. Cît de interesant poate fi la Proenerg? Cică au acum lichidare de stoc la niscai motosape, dar eu nu am ce face cu motosapa.

Dar nu contează bre, ideea e să mergi. S-alergi. Că doar așa ajungi undeva.

3 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Gnossienne spune:

    Eu nu mi-am dorit să am țâțe mari atunci când eram mică. Poate că lipsa asta de dorință și interes, combinate cu ereditatea, m-au condus la același rezultat ca și pe tine. Acum, în prezent, îmi doresc, dar, fiindcă nu se poate remedia natura, găsesc căi de fofilare, mă bat cu pumnii în piept și răcnesc că androginele sunt la modă și nu sunt singura scândură din neamul femeiesc.

    Proenerg e ceva gen Dedeman și ritmul prinde. O să zic și eu chestia asta când mă voi duce undeva.

    1. ai căpiat. nu te mai bate cu pumnii în chept că îi turtești! io de exemplu, dorm pe burtă și uneori chiar am impresia că-s mai tufliți dimineața.

      1. Gnossienne spune:

        Valeu, mi-am dat seama prea târziu cat de nociv este sa te bati cu pumnii in piept. Eu dorm pe spate si am impresia ca, de atâția ani, tot aerul a apăsat pe mine pana când am prins o forma de placinta.

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s