Să citim și să bem, că ne e sete!

am un dințișor care tot încearcă să iasă din rînd. beau vin și-l fut ușurel cu limba, nu înțeleg dacă a fost așa dintotdeauna sau am început să beau doar recent. dințișorul așa a fost, dar l-am remarcat de cîțiva ani, îi acord atenție și sufăr. love story. mișto starea asta. în sfîrșit m-am liniștit. ultimele guri de ceva vin alb de la megaimaj, orice. nu din ăla de 6 lei că nu iese dopul. iese, dar după ce plîng și scobesc pluta aia betonată. cel mai mult astea îmi plac, alcoolizările în intimitate. cele mai sincere. dacă ies prin oraș, vociferez aiurea cînd nu trebuie, am idei proaste, nu-ș cum reușesc, îmi dau cu părerea cînd nu trebuie, duamne ferește, mai și dansez extrem de urît dacă mă simt presată de societate. apoi regret, și mă îmbăt ușurel, singurică, să-mi vindec rănile. scriu, citesc, mai scriu puțin, răscolesc biblioteca, torn încă puțin vin, schimb muzica, nu răspund la telefon, ce atîta oral, și mă reumplu. vindecător, vinul ăsta. berea e o zgaibă, te zgîndăre-n cur, și devii o fîntînă arteziană cu impresii de niagară. eu cu berea, de regulă, dar știu, cînd e rost de recuperare și reumplere a conturului, nu se poate fără vin. trebuie să pună cineva niscai greutăți la picioare, altfel sar pe geam.

îmi vin tot felul de idei cînd merg și cînd fac duș. intenționat îmi vin ideile exact cînd nu le pot nota. aș mai fi vrut niște vin. sunt pașnică. nici măcar nu vreau să dorm. doar să termin de citit un Orwell excelent. dar dacă nu mai am nimic de băut, o să dorm. citesc altădată. e foarte fain să citești bînd alcool. vezi lucrurile mai bine cînd ești în carte, decît atunci cînd o ții crăcănată în mînuțe și sorbi ceai, închipuindu-ți că ești în carte. Trust me, dacă ai impresia că ești extrem de atrăgător doar cînd te îmbeți (ca mine) o să ai și impresia că ești unul din personajele cărții pe care o citești în timp ce bei. Partea proastă, cînd te încumeți la citeală cu alcool, e că ești mult mai tentat să ai idei personale. Să întrerupi cititul ca să notezi cine știe ce abureală stupidă pe care o să te caci a doua zi. Ești aproape la fel de tentat să te îndrăgostești de scriitor și să ai impresia că numai tu îl înțelegi. Dacă în paginile următoare scrie ceva ce nu-ți pică bine, începi să te smiorcăi, nu mai înțelegi nimic, de ce MI-AI făcut asta?! MIE?! urli. Arunci cartea. Mai bei ceva. Înjuri, da, înjuri. Apuci cartea de o copertă. Mai bei ceva. Te calmezi. O miroși. Da, e aceeași carte care îți plăcea mai devreme. Îi mîngîi paginile. Cîteva, nu toate. Îți faci moț buzele și te arunci pofticios între paginile ei. Da, o să continui s-o citești, și cu ce plăcere, vai vai, de parcă ați fost despărțiți ani întregi și acum, în sfîrșit, războiul s-a încheiat, nimeni nu a învins cu adevărat, doar voi. Tu și cartea.

E foarte frumoasă cartea asta a lui Orwell, de care ziceam. O gură de aer. Așa se numește, nu mai vreau să pun ghilimele, o las să fie ea însăși. Orwell ăsta…am impresia că devine scriitorul meu preferat.

Ce vrei?! Am băut o sticlă de vin, normal că mă îndrăgostesc de scriitori!

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s