ia creionu’, otomane!

Pe dedesubt, pe undeva, îmi pulsează insistent o venă de negustor pe care nu mi-o cunoșteam. Din păcate, vena e întoarsă pe dos și mă pulsează pe mine la cap să-mi cumpăr chestii nepotrivite și ca mărime, și ca stil. Altfel nu pot explica cele trei perechi de ghete mărimea 38, deși eu port 37, dintre care una e prea ascuțită la vârf, alta prea groasă la gleznă și cealaltă e urâtă cu crengi. Habar nu am de ce mi-am luat niște teniși foarte drăguți dar tot mărimea 38, cine dracu’ uită ce mărime are la încălțăminte?!?!

Pantofi prea scumpi, mărimea 37 dar stilul alteia-poate o să-i port la viitorul atac hormonal; rochia mulată roz murdar-o s-o mai port cînd o să am un șef mascul; bolero drăgălaș-cum pula calului să porți un bolero cînd bei bere?!

Cum să zic, într-un fel mă admir, uite ce m-am convins să-mi cumpăr, două săptămîni am umblat prin magazine explicîndu-mi chestii, comparînd și probînd. Pentru ca la sfîrșit să rămîn cu deștu-n cur, purtînd tot lucrurile vechi. Mi se pare clar, am comerțul în sînge, dar pe invers.

De mică mi-a plăcut mie comerțul. Am început să mă ocup de trebușoara asta la librărie, la mătușă-mea, că mă lăsa să stau în spatele tejghelei și , cînd nu citeam pe șestache tot ce prindeam, ofeream consiliere părinților veniți să cumpere manuale și Cireșarii.

Tot în perioada aia m-au dus ai mei la turci, să facem bișniță. Și ne-am pornit, cu pit-stop la mamaie, ne-a servit cu vin din ăla negru și bucățele prăjite, frumos, apoi direcția turci, două familii într-o mașină, să facem bani! Plini de păpuși, creioane (de la librăria unde lucra mătușă-mea) și milieuri! Croșetate de mama. La graniță mi-au montat ai mei cinci păpuși prin zgîrciurile izmenelor, m-am prefăcut inocentă și zgrunțuroasă și am trecut. După aia urlam pe străzile din Edîrne, Kalem-kalem! Vindeam creioane. Cu gumă. Ce-i drept, aveam succes, că eram cam negricioasă și m-au ciordit de două ori niște turci, de umblau ai mei disperați p-acolo să găsească plodul, că aveam prostul obicei să rîd la toată lumea. Prima dată m-am dus la un chioșc de ziare și nenea vînzător m-a servit cu ceai și am vorbit o grămadă, nu îmi imaginez despre ce sau în ce limbă, dar cînd m-a găsit tata cică vorbeam și rîdeam, eram cea mai fericită. A doua oară unul negocia cu mama, prin bazar, cît să-i dea pentru mine, m-a luat săraca în brațe și-a fugit. Dar creioane să știi că am vîndut, oricum am vîndut mai mult decît a vîndut mama milieuri handmade.

După aia, cînd m-am făcut foarte mare și nu aveam bani de bere, mi-am vîndut cărțile din bibliotecă, plecam zilnic cu rucsacul plin, opream la exlibris și după aia la o terasă, nu mai știu cum îi zicea. Vindeam vise pe sărutări și-mi mergea bine, plănuiam să mă extind.

Probabil de asta cumpăr acum încălțăminte prea mare, să încapă și urmele pașilor lui Eu De Dinainte.

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s