fetișuri.

trei fetișuri conversaționale am și eu, ca tot omul. sexul, berea și căcatul. dacă nu devin social catatonică, atunci sigur scap câte-o glumă cu futai, sigur mă impacientez că poate mai sunt oameni care nu știu că eu doresc constant să beau bere, și cel mai sigur e că o să fac o legătură sinistră între orice și fecale. am legat în felul acesta salata de căcat, țigările de căcat, arta de căcat (Căcarta, pentru cunoscători), regimul de căcat. seara, când mă bag în pat, în loc de rugăciune, zic repede cu limba-n spatele buzelor „ce bine e așa, mîncată, căcată, spălată”, un fel de reminder pentru micile bucurii ale vieții, ce averi, ce case, ce călătorii și acțiuni la Oracle, cel mai important e să te culci sătul, ușurat și curat. dacă reușești să fii oleacă pilit, cu atît mai bine, îți asiguri vise frumoase, poate doar cu un roi de albine-n gură spre dimineață cînd ți se usucă sîngele-n tine de deshidratatul naibii care ești. uneori greșesc, beau cafea înainte de culcare că pe mine, dacă mi-e somn, nu mă ține nimic trează, nici examene, nici cărți excepționale, nici măcar o limbă (cum naiba să nu adormi lîngă sobă, în miez de noapte de iarnă,  după cîteva beri, încălzind urechile unui mascul extrem de dedicat preludiului?!). așa de nesimțită fiind, cum ar putea delicata cafea să mă țină trează împotriva somnului meu de noapte? ziua e ok, își face treaba, mă aprinde, mă zbuciumă, îmi dă palme la cur. dar efectele cafelei înainte de culcare sunt două.

unu: că mă trezesc foarte odihnită, de parcă aș fi dormit toată noaptea cu o fiolă de cofeină sub limbă și spre dimineață am început să plescăi, deplasînd fiola către incisivii laterali inferiori. crac!

doi: că visez urît.

alaltăieri, de exemplu, am visat un lup, pentru prima dată-n viață, cică înseamnă dușmani care mă mănîncă de cur dar băi, cel mai agarici lup mi-a apărut în vis, o japiță de lup, năpîrlit, gri, cocoșat, vai de capul lui. a sărit la mine, l-am fentat de trei ori, ha! în stînga, ha! în dreapta, ha! în sus și la a patra i-am băgat o păturică, făcută cocoloș, în gură. d-aia zic, atenție la luna plină că provoacă halucinații, stați deoparte. tot în ziua aia cu visul, să mai zic, că a mai fost o fază dubioasă. mi-am cumpărat pantofei, niște pantofei adorabili pe care probabil nu-i voi purta niciodată pentru că nu sunt obișnuită să port pantofi, în fine, ajungem noi acasă, punem plasele care pe unde apucă și eu încep să țoncăn cu pantofeii pe gresie. după aia mă duc în bucătărie și devin isterică, vasele sunt nespălate, pe jos e zeamă uscată de roșii și nu am chef de gătit, dar trebuie. și încep. după cîteva minute, blackblood bagă capul pe ușă să mă întrebe unde e nu-ș ce hîrtie importantă pe care mi-o dăduse mie în lift. eu îmi amintesc clar că l-am văzut cu ea în mînă în timp ce probam pantofii, el că nu, nici nu a atins-o de cînd a intrat în casă. încep, bineînțeles, să înjur și să îi reproșez că nu știe de capul lui, că eu nu mai suport, că toate cad în responsabilitatea mea, că m-am săturat. și mai iau o gură de vin. blackblood mă întreabă, poate oi fi aruncat-o din greșeală în coșul de gunoi?! poftim?!!?! deja explodez, nu mai pot de nervi, tu nu pricepi că am intrat cu hîrtia aia nenorocită în casă, am pus-o pe masă și tu ai luat-o de acolo, te-am văzut eu, mă crezi nebună? cum s-o arunc în gunoi?! uite, verific acum, și chiar verific, mă uit în coșul de gunoi, nimic, resturi de gogoșari și o doză de bere goală. mai iau o gură de vin, sunt foarte stresată. după aia, nu-ș ce-mi vine, înainte să încep să curăț ceapa, să mă uit mai atentă în gunoi și, ca un făcut domnule, să găsesc pușlamaua de hîrtie mototolită (de mine) acolo. i-o duc, pătată cu bulion, lui blackblood, care îndrăznește un mic reproș. bineînțeles că m-am opus vehement oricărei mea culpa, mea culpa, și am preferat să îmi scot din mînecă o minge personală pe care s-o pun în terenul meu și să urlu: ba mingea e tot în terenul meu! chiar dacă nu era mingea care trebuia, dar ce mai contează. concluzia e că după ce am mai comentat cîteva minute, trîntind tigăile, că mi se pare normal să mototolesc hîrtia importantă și s-o arunc la gunoi în condițiile în care niciodată nu găsesc și eu vasele spălate cînd vin acasă, ce să mai zic de mîncare făcută, mi-am dat seama de o chestie.

că menstruez în contratimp cu fazele lunii. probabil de aia uneori văd chestii care nu se întîmplă, alteori fac lucruri pe care nu mi le amintesc, cumpăr o singură dată,online, trei perechi de ghete și deseori mînjesc conversațiile cu caca. ca să nu mai spun că nu am doar trei fetișuri conversaționale, ci patru, cum am putut să uit de menstruație?!

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s