mi se spune Țuchi Eficiență

nici chiar cu grația unei balerine anorexice, dar înainte parcurgeam străzile mai fluid, iar în magazine, în afară de o sticlă de cola și un flacon de ojă rubinie, nu am spart nimic. uneori zilele se împart în înainte și după, alteori în înainte și înapoi. imposibil de identificat după număr de ore sau temperatură, întrucât Granița acționează independent și haotic, se pune în cur și urlă răzgîiată.

mie mi-a rămas mic megaimajul. și strada. metroul mă strînge și-mi lasă urme în stații. de uichend ce să mai zic, s-a scurtat de mi se văd bucile. pe muchia mondenă s-a insinuat o rugină crocantă, nu mai pot să ies în oraș că-mi intră nisip în dinți și scrîșnesc până ajung acasă. sîmbătă? bine, mă trezesc devreme, nu vreau să dorm mai mult decît mi-e visul. s-a terminat sau devine banal? mă trezesc, nu am vreme de pierdut. e jeg în casă suficient cît să înnebunească vreo patru mămici obsesiv-compulsive. încep să curăț pe ici pe colo, sunt nervoasă, știu că Eris Discordia mănîncă semințe în spatele meu și scuipă direct pe covorul proaspăt aspirat. orice act de punere a lucrurilor în ordine lasă o dîră unsuroasă de dezordine în altă parte. curăț aragazul, dau cu mopul, de-ajuns. mă ocup, cu aceeași enervare, de mine, căci trebuie să fiu finuță, epilată, catifelată, pensată, cremuită, ojată, șamponată și balsamată, altfel mă panichez, dacă mor împuțită? vreau să fiu o moartă fără cuticule și fără fire de păr crescute inestetic inghinal. o moartă de care să fiu mîndră, însîngerată și cu carnea crăpată, dar nu la călcîie. apoi, altă problemă, dacă mă borfăie careva să ies în oraș? cum să pierd atîtea ore într-un bar afumat unde, inevitabil, mă voi îmbăta, voi fuma, voi abera, voi rîde prea tare, voi spune porcării, voi cheltui prea mult și voi aștepta prea mult la coadă la veceu? cînd acasă am de citit Tristan Tzara, Huxley și Woody Allen, am de ascultat ultimele albume Venom, Blind Guardian și Machine Head, ca să nu mai spun că am de scris. așa că îl iau la rost pe blackblood, bă, tu ai de gînd să mă borfăi diseară să ieșim pe undeva, zi de-acum că mă-nervez, păi nu că știi că mă duc să joc whist sau plm, ah, super. după aia o iau pe Întîia, mai molcom așa, că nici ieri n-am fost dispusă la socializare, auzi Întîio, tu ai vreun plan așa pentru diseară, ea cochetează cică, e o întrebare sau o invitație, pfoa, o iau pe ocolite, mă ține fro oră pe jar, în final zice că se duce la film, nu vin și io? NU, știi că io nu mă uit la filme. da’ ce faci? și înainte să-mi dau seama că ceva nu se pupă, zic, păi mi-am tras trilogia Matrix și vreau să mă uit cu grijă, că dimineață am văzut un documentar despre Matrix și mi s-a făcut dor. bine pa.

de bucurie că nu trebuie să ies din casă îmi fac o salată, desfac un vin, îmi dau seama că altceva de mîncare nu am și că mai tîrziu o să mai am nevoie de vin, așa că, teribil de întristată, mă duc la megaimaj, cu gluga pe cap. și de-aici a pornit de fapt totul, că m-am împiedicat de toți oamenii, am avut momente intense cu unii care mă pofteau insistent să trec eu pe dinainte și muream de nervi că aveam chef să o iau fix prin altă parte numai de-a dracu, pe mine să nu mă poftească nimeni să trec, da?! că dacă vreau, trec oricum, nu-mi trebuie mila nimănui! dar m-am gîndit că poate e chestia aia numită politețe și dacă aș trece ostentativ pe alt culoar, i-aș jigni, așa că am trecut scrîșnind pe unde eram poftită, la casă m-am enervat că pe tejgheaua aia și așa mică au pus niște cutii cu biscuiți și nu mai am eu loc să întind produsele, am făcut un turnuleț din pungi de sticksuri, piept de pui și vin și s-au prăvălit, mi s-a părut că se uită ciudat cuplul din spatele meu, eram cu glugă trasă peste ochi și geaca de piele și niște teniși murdari rău de tot, nu mă îmbrac fancy la megaimaj, ar fi culmea, și cînd să plec am intrat într-o vacă, se mișca mult prea încet, femeia aia era o rușine lentă, trebuia s-o calc și s-o degajez cu șutul afară din megaimaj-ul meu în care nu am loc!!

știu că am pierdut douăjdeminute scriind asta dar eram oarecum nervoasă, recuperez imediat. că o să mă cac și o să citesc în același timp, iar cînd o să scriu o să ascult muzică și cînd mă uit la matrix o să beau vin. cîte două, de mînuță, în șir indian.

trebuie să scap de-aici odată și-odată.

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s