Schopi

voiam să spun două-trei chestii despre Soluția Schopenhauer a lui Yalom și după aia să-mi penetrez sălbatic romanul în curs pînă-l fac să tremure de plăcere. așa că încep. Soluția Schopi e bine de citit pe alocuri în diagonală. Oricum 12% din cuvinte sunt grup, Schopenhauer și numele membrilor grupului. Pentru că atunci când faci terapie în grup nu te poți adresa cu bă, mă sau coaie. Nu, trebuie să zici Gigel Cornel Costel, apoi să-i smulgi lu’ Gigel Cornel Costel un fir de păr, să răzui coaja firului de păr, să-l marinezi, să-l bați cu ciocanul de șnițel și să-l frigi la foc mic, apoi să-l tai fîșiuțe și să mesteci de o sută de ori fiecare fîșiuță înainte de a o înghiți. Bineînțeles, îți poți smulge singur un fir de păr ca să procedezi conform rețetei de mai sus, dar nu are același gust. Nu-ș…chestia asta cu terapia de grup îmi face rău la mațe, nu-mi place deloc limbajul, tehnica, atribuirea de semnificații tuturor căcățișurilor, da’dece-da’dece-urile, uite d-aia-n pula mea, nu-mi place că unii din oamenii ăia care aleg terapia sunt prea leneși ca să se vindece singuri de probleme precum Vai, eram frumoasă acum am îmbătrînit lumea nu se mai uită apreciativ la mine, sau Vai, bărbată-meu m-a înșelat și amantul n-a vrut să-și părăsească nevasta, sau Vai sunt grasă și stîngace și plictisitoare. Adică, dude, astea nu-s probleme de rezolvat cu bani, vreme de cîțiva ani, prin terapie. Și de grup. Adică ajungi, ca ăștia din carte, să mulțumești terapeutului că te întreabă ce sentimente ai în legătură cu faptul că ai fost ignorat toată ședința, după ce au acaparat ceilalți membri toată ședința. Asta se cheamă că îți exprimi sentimentele și că faci progrese.

Și mai tare m-a enervat unul atît de stupid încît după ce că făcea terapie de grup și a dezvăluit că e alcoolic, a solicitat consiliere individuală, s-a dus la AA și pentru că nevastă-sa s-a șucărit (probabil pentru că în loc să stea cu ea, prostu’ se ducea la toate adunările astea) a decis că au nevoie și de terapie de cuplu. Cooooome on, da’ cîți bani aveți de aruncat, mînca-v-aș?!

descărcare

Dude, într-un fel și eu aș face terapie, evident nu aș intra într-un grup din ăsta, poate unora le e de folos dar mie mi-ar multiplica problemele în loc să le rezolve. Deci, aș face terapie dar cum să zic…aș face și nu aș face. Aș face cu unele chestii pe care nu le pot rezolva singură, dacă aș crede că este imperios necesar să le rezolv. Dar nu cred. Funcționez bine, în primul rînd, așa cum sunt și cum evoluez. De-a lungul timpului mi-am rezolvat singură multe probleme (cu capul). Pur și simplu pentru că am vrut să mi le rezolv. De exemplu, acum zece ani nu concepeam să stau în costum de baie pe plajă. Am petrecut vreo două zile în caniculă, pe nisip, în blugi și tricou, fără să intru în mare, deși eu ador marea. Dar vai, cum să mă dezbrac în public??? Am niște stretchmarks pe piele, e grotesc, o să mă arate lumea cu degetul. O să mor de rușine. Well, după vreo doi ani alergam pe plajă complet goală și mîndră de mine, cu toate defectele reale sau imaginare. Nu se petrecuse nici o schimbare cu trupul meu, doar cu mintea mea, și nu intervenise nici un terapeut. Apăi, dacă am reușit asta, plus alte cîteva schimbări drastice pe care mi le-am autoimpus, apoi am lucrat cu mine intens, fără să-mi spun pe nume și fără să mă plătesc și fără să mă gonesc la sfîrșitul ședinței, io zic că aș face terapie doar cînd o să mă pot clona.

Simpatic este faptul că așa zisele glumițe care se mai fac în discuțiile grupului sunt mult mai puțin amuzante decît capitolele despre Schopi. Arțăgos, grandoman și futăcios în tinerețe, Schopi mi s-a părut un simpatic, mai ales că a jucat un rol extrem de important în propria mea vindecare. În adolescență sufeream cumplit de plictiseală și stupiditate. La un moment dat am citit Demonism, cea mai șmecheră poezie a lui Eminescu. Bang. Big Bang. Am ajuns în scurt timp la Schopenhauer și țin minte că m-am dus într-o zi la biblioteca națională, pe vremea aia era în centrul vechi, mi-am făcut abonament și am cerut Schopenhauer, de Ion Petrovici. N-am mai ieșit de acolo pînă la ora închiderii și de atunci nu m-am mai plictisit niciodată singură. Doar în societate. De stupiditate nu m-am vindecat dar lucrez la asta.

A. Mai era ceva. Schopi nu mi se pare atît o soluție, cît un declanșator, o treaptă sau o doctorie. D-asta m-a enervat puțin cartea, dar mi-a trecut cînd am văzut că titlul original e The Schopenhauer Cure. Una peste alta, chiar dacă nu aș face nici plătită! terapie de grup, a fost plăcut să citesc despre așa ceva.

Mare noroc avem că există cărți.

2 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. boemul spune:

    fată, nu ştiu ce dreacu se întâmplă, o fi vreo eroare în uărdpress… da’ poza ta din dreapta se vede imensă şi cu fruntea foarte prelungă. deci era să fac pe mine de râs!

    despre şopănhauer… ce să comentez? mare pictor, dom’le!

    aaa, şi LMA, parcă e 8 martie azi.

  2. bă băiatule, nu-ș ce să zic, da’ sigur problema e la tine. nu c-ar fi 8 martie azi, dar de regulă nu e vina mea, lasă beutura!

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s