ce mai fac, ce mai zic, cum merge cu scrisul…

scîrțîi pe la ochelari. am avut ovulalgie. am refuzat de trei ori o avansare, ca-n basme, pe motiv că eu am de scris o carte, nu mă obosesc să-mi fac o carieră la uzină. am probat lentilele colorate, un ochi mi-a lăcrimat constant, ambii păreau la fel de căprui ca și înainte cu toată lentila gri ca blana de pisică, m-am jucat cu ele după aia. am încercat să mi le pun pe pleoapele închise și să-mi fac scary selfie, apoi le-am scăpat pe covor și le-am dat dracu’. să zic cu ovulalgia. parcă așa îi zice, e atunci cînd, uite, cazul meu, ovarul produce nu un ovul, ca toate ovarele, ci un copil atât de precoce încît nu are nevoie să treacă prin toate etapele astea pentru proști. durerea e ca și cum ai ovula un copil agitat cu păr, dinți și tricou cu guleraș care pleacă imediat pe undeva să se joace și nu mai auzi de el pînă la următoarea ovulație cînd se întoarce în ovar și vrea să iasă iar la joacă. ochelarii nu-ș de ce scîrțîie. am văzut un documentar despre J.D. Salinger. bineînțeles că nu am reținut altceva decît că se retrăgea săptămîni întregi într-o căsuță-buncăr unde scria și din cauza asta i se supăra nevasta. vreau și io un buncăr. să mă cac la oliță. ce frumos. am decis să folosesc de acum în textele personale scrierea cu î și în cele cu bucile mai scorțoase scrierea cu â. nu-mi place cum arată cuvintele cu â, par grăsălane cînd nu e cazul. să luăm de exemplu cuvîntul GÂND. e otova, n-are mijlocel, cade ca un bolovan, unde dracului zboară ăsta iute? după ce că se termină în nd, mai scrii și bașoldia aia de â la mijloc să rămînă virgin și negîndit. Pe cînd, uite, GÎND. Sprințar și voios de zici ce-i aia. Mie-mi place să fie estetică peste tot, domnule, să-mi fie drag să mă uit la cuvinte. Eu și la numele de familie sunt delicată, cu î, nu tălîmbă, cu â. Grasul ăsta de â, nu-l suport, știi ce-i aia?! Pe ă hai că-l tolerez, la urma urmelor ă e un amețit, un zăbăuc, un distrat, un neatent, un confuz, rezonez cumva cu ă. Dar nu cu închipuitul de â, să fie clar! Și acum gata, că mai am cîteva ore de scris la roman și acolo scriu cu â, fir-ar să fie, că sunt fată bună și nu vreau să pun omii să facă jdemii de corecții. D-aia durează atît de mult și nu că mă oftic, dar mă uit pe feisbuci la scriitori din ăștia cu experiență și omii ce fac, duminică seara așa pun o dare de seamă cum că au scris țîșpe pagini la roman sau ce scriu ei acolo și că ce se bucură ei și că ne urează nouă (deși cred că sunt singura care pune botul) ăstora care abia căcăm trei fraze(Aici clar sunt singura că mereu am fost mai înceată)  că în restul timpului le refacem pe celelalte zece, un somn ușor și o săptămînă excelentă.

Ba pe-a mă-tii, tu-ți fonturile alea de 36 cu care scrii tu țîșpe pagini…

2 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. iesi acasa spune:

    gestionezi prost ( scriitoriceste vorbind ) cacatul, muia si pizda. Mi-e lene sa-ti explic.Gasesti mai nou o carte in librarii, se numeste ” cum sa nu scrii un roman „. Citeste-o. Nu astepta sa apara la librariile alea basite cu carti reduse de unde te aprovizionezi matale. E un capitol acolo si despre cum scriitorii prosti se inspira prost din Bukowski, si despre cum scriitorii prosti gestioneaza prost cacatul muia si pizda.

    in fond…ma doare-n pula. Da in fond !

    1. dacă te durea acolo, îţi vedeai de anonimatul matale. ştii?

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s