eu sunt cea mai bună

Eu nu stau în genunchi nici măcar cînd sug pula. Stau flexată. Pe ciuci, ca și cum m-aș căca. Eu nu spun Piua! decît ca să-mi acord un moment de liniște în care să beau bere și să mă gîndesc cum să dau ca să doară mai tare. Eu nu plîng decît ca să elimin toxine și neputință. Plînsă, neputința se duce dracului și mă lasă aspră șmirghel, țepoasă furculiță, tăioasă ger. Eu nu mor imaginar din nepăsarea sau răutatea altora, eu o să mor pe viu auto-otrăvită cînd n-o să mă mai pot șterge singură la cur. Eu nu depind de societate, eu o tolerez și cîteodată mă ofer ei drept pomană. Din preaplinul care-mi dă pe-afară.  Nu eu trebuie să merit ceva, ceva-ul trebuie să mă merite. Sunt atît de filantroapă încît mă dau și nevrednicilor. Treacă de la mine, am de unde. Eu sunt atît de bine construită încît mă îmbunătățesc pe zi ce trece. Eu nu o să mă sinucid ca Urmuz, din sensibilitate și vanitas vanitatum et omnia vanitas.  Eu știu că nu o să vină Bruce Willis să mă salveze. Dacă o să pot, o să mă salvez singură, dacă nu, asta e. Shitul se întîmplă. Se cacă. Uatever.

Și așa mai departe. În ce mă privește, sunt liniștită. Am bune, am rele, am incerte. Am cur, n-am țîțe, am citit niște chestii, am trăit alte chestii, habar nu am fizici, chimii, matematici, tricotat și multe altele, nu am probleme cu drogurile, mi-e tîrșă să fumez pînă și niște iarbă că știu că mă fac praf imediat și prefer alcoolul, ca Bukowski. Știu să fut, să beau, să rîd, să-mi revin după căcaturi, să sufăr cum trebuie în timpul căcaturilor, să scriu povești scurte, unele mai bune, altele mai proaste, dar acum cîțiva ani erau toate proaste, deci evoluez, deci sunt mîndră de mine. Știu să gătesc pizza, quessadilla, pui cu orez, porc cu fasole, biscuiți cu fructe uscate și orez cu brînză. Știu să borăsc cînd beau prea mult ca să nu sufăr aiurea. Știu să-mi scot chestii din ochi, scame, gene, nisip, știu ce să fac dacă îmi vine să leșin. Uneori nu fac chiar ce trebuie, dar știu teoria și insist.  Mă mîndresc cu zero papuci primiți și 100% ultimul cuvînt în orice fel de relație, începînd din clasa a 4-a. Cu defectele personale sunt indulgentă, de ce mi-aș  spulbera farmecul? Cu chestiile care nu-mi convin dar mă lasă să trăiesc, la fel, de ce să mă agit dacă nu mă arde sub cur? Sunt cam lasă-mă să te las dar dorm buștean, mănînc cu poftă și supărarea la mine ține pînă seara la șapte cînd îmi iau prima bere, cu plăcere.

Problema e, as always, la alții. La alții de care-mi pasă, familie-pe care nu ai cum s-o schimbi cu alta mai bună, prieteni-pe care nu vrei să-i schimbi cu alții mai altfel. Problema apare  cînd mi se cere o soluție sau mă apucă pe mine dărnicia și ofer una din oficiu dar e refuzată pe motiv că: X nu e eu,  Y nu e vulgar ca mine, Z nu poate face ce sugerez eu pentru că nu poate și gata, W mă ia la mișto și zice ceva că sigur, eu sunt cea mai jmecheră, cum de nu știe toată lumea asta…mă rog, W știe că așa este, era doar puțin obosit la momentul respectiv. X plînge și speră să dea mașina peste ea ca să scape lumea de imensa povară a ființei ei (altă chestie pe care eu nu aș putea s-o spun. În schimb, să moară lumea ca să scap eu de ea, da! oricînd!). Y vede în globul de cristal o singurătate eternă dar nu face nimic ca să schimbe situația, în afară de a-l aștepta pe sortit acasă, cu ușa încuiată. Z nu vrea să moară dar sigur are cancer dacă îl doare capul, oricum nu se duce la doctor, pentru că așa poate trece cancerul și totul o să fie mi-nu-nat!

Uatever. Trebuie reținut un singur lucru: sunt cea mai bună.  Știi de ce? Pentru simplul motiv că eu mă trăiesc pe mine și nimeni altcineva nu știe cum e asta, dar eu de aici, din mine, pot să zic că mai mișto de atît nu se poate. Dacă aș ști cum și dacă ar fi posibil, aș fi X, Y, Z, W, aș încerca să rezolv una alta, dar eu pot să fiu doar eu. Ceea ce e bine, puteam fi cineva nașpa. Și ce pula mea îmi rămîne de făcut în cazul ăsta, decît să mă divinizez cînd am chef, să mă cert cînd merit, să-mi dau ce vreau cînd cer, să mă admir în oglinda de pe birou și să-mi spun, hai, minunato care ești, scrie-n pula mea la romanul ăla că trebuie să faci lansarea aia de carte mișto cu roack și cu alcool.

Hail Eris! Discordia rulz, madărfacărz!

2 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. boemul spune:

    :))
    cre’că ţi-am mai zis, dacă nu ştiam că eşti luată te ceream de nevastă.
    ok, poate nu chiar nevastă, parteneră sau ceva de genul ;))

    1. ai bălmăjit ceva de genul ăsta p-aici, cred că tot la o postare în care ziceam de pizza.
      că nu te mai satură dumniezău…

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s