maraton de citit. după a doua carte-Pastorala americană, Philip roth

Am zis că termin Pastorala americană la miezul nopții dar am preferat să iau o pauză și să mă uit la al treilea Hobbit. Ultimele douăj de pagini le-am frunzărit. Cartea asta e un scenariu de soap-opera cu foile nelegate, scăpat pe jos într-o cameră cu fereastra și ușa deschise larg, prin care curentul își face de cap orgiastic cu paginile nenumerotate. Apoi vine Philip Roth de la baie, proaspăt dușat și dat cu antiperspirant, le strînge pe toate într-un teanc imens și le publică pe sistemul las’ că merge și așa, nu strică cîteva duzini de flash-back-uri între un început din altă poveste și un final ciuntit. Unii spun că e un roman colosal, excepțional dar mint cu nerușinare, la fel cum mint ăia care afirmă că au descoperit urme de haz în cartea lui Roth.

pastorala
Hai să văd dacă pot să „zic ceva despre carte”. O să zic cu spoilere, atenție, ca să scutesc eventualii cititori de chinul celor aproape 600 de pagini. Păi, nenea scriitorul a fost coleg de liceu cu Suedezul, genul ăla de băiet lat în spate și foarte popular, adorat de everybody, se reîntîlnește la bătrînețe cu el, detectează o dramă în spatele perfecțiunii dar se cacă pe el și nu insistă pe subiect, Suedezul moare. După aia aflăm viața Suedezului, care e așa: băietul perfect, fiu de mănușar, se însoară cu o fostă miss, face un puradel fetiță pe care o pupă pe gură pe la unșpe ani, aia mică e anti războiul din Vietnam deci pe la cinșpe ani pune o bombă la magazinul din sat, omoară un doctor, nevasta Suedezeului ajunge la nebuni, o creață sadică îl păcălește de bani în numele fiicei care dispare între timp, nevastă-sa face un lifting, fi-sa se face jainistă și nu se spală, cînd deschide asta gura în fața lu ta-su ăstuia îi vine să vomite și vomită pe fii-sa, după aia aflăm de niște adultere și o grăsană bețivă care poartă caftan îi înfige lu ta-su Suedezului furculița în ochi. Între toate astea și multe amintiri din copilărie care se repetă deranjant, mai sunt și inutil de multe informații despre procesul de confecționare a mănușilor, despre istoria mănușarilor, despre cum se piclează pieile de ied, cum se îmbracă adevărații croitori de mănuși etc, ce drac de legătură a avut Roth cu mănușarii, nu-ș și nici nu am chef să cercetez, poate cînd era mic voia să fie mănușar, în fine. Am aflat cu ocazia asta că asasinarea lui Kennedy și apariția fustei mini au dus la moartea mănușilor de damă. Umm…da, e o chestie smart în spatele poveștii ăsteia de familie a unui evreu care iubește pe draga de Americuța, o chestie simplă pe care Suedezul-cum ziceam, băiet perfect, responsabil, atent la nevoile altora, se ridică mereu la înălțimea așteptărilor, incapabil să iasă din tipar ca să nu strice viața asta care-i vine mănușă- o pricepe greu tare. Nu că era prostălău. Nu avea personalitate. Era un uriaș tolomac cu dinți albi de la Wrigley’s Spearmint, cu pula mare și comportament ultra decent. Află în final că life sucks și că de fapt nimic n-are sens, că shit happens, twice on Sundays și că uneori e mai bine să-ți bagi pula.
Doar află chestiile astea că după aia moare. Eh…asta e. Cum ziceam, shit happens.

Acum mă apuc de a treia carte pe care nu am cum s-o mai termin azi, oricît m-aș chinui. dar pentru că eu îmi fac regulile, o să prelungesc maratonul de citit pînă cînd termin toate cele cinci cărți, nu de alta, dar după aia am alte șase care așteaptă și încă una pe care trebuie s-o scriu dracului anul ăsta, dacă se poate chiar pînă vine vara că după aia mă duc la mare și se alege praful de tot.

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s