vine crcnl. NU DISPERAȚI!

Du-te mă-n pula mea cu demnitatea mă-tii, drace sunt drunk again, am vrut să fac ceva de sfîrșit de an, un colaj cu scrieri din zecile de agende mîzgălite dar îs prea amețită ca să fac poze bune, am vrut să-mi schimb poza de profiterol pe feisbuci cu una de sezon cu masca de gaze și beteală, dar nu merge, nu am lumina bună, am umblat azi prea mult prin magazine, cu părinții, șoping de sărbători, cadouri, griji, smîntînă lichidă, rețete de cozonaci, mama mi se plînge de tata, tata încearcă să mă combine pe șestache la un vinișor LacrimaluOvidiu la 200 ml pe-ascuns cît caută mama adidași de porc, eu refuz dezgustată, tata mă privește cu scîrbă, așa te-am crescut eu?! și mai zice lumea că ești bețivă, prefăcuto! Dar e om bun. Mi-a luat pentru acasă două sticluțe să le-mpart cu jumătatea mea de două ori cît mine, jumătatea rîde hăhă oricum le bea ea pe amîndouă, mama rîde și ea, nu știe prea bine dacă e glumă sau adevăr, oricum suntem simpatici și eu sunt fată bună, nu ca bețivele ordinare, tata rîde și el, ar fi vrut băiat, îi plac fetele dar să nu fie ale lui, e ghilotinat de sentimente complexe, dar pînă la urmă rîde și el cu toți dinții, asta e, gîndește, mi-a ieșit o fată ca nefetele, bețivă și ciudată, nu e nici lesbiană nici prostăloaică…

Apropo. Stăteam azi în cora atîrnată de cărucior, cu ochii într-un cașcaval. Aud o voce de mascul, Greu, a?! și tresar ca pișcată de musca țețe, era tata, el a venit mai tîrziu la sesiunea de șoping, m-a găsit acolo în toată hărmălaia aia, încep să rîd, facem poante, avem glumele noastre, văleu ce nu suport că încep iar să povestesc despre relația mea cu tata. Da mă, îmi place omu! Ce plm să fac?! Îl detest în ultimul hal, mi-e teamă de el, îl consider cel mai perfid om ever, mi-a futut adolescența crunt, dar pe de altă parte, uite ce bine am ajuns, mă iubesc, și atunci cum plm să nu-l apreciez acum?! În fine, ăsta e alt subiect. E mișto că am cu ai mei o relație normală, îmi sunt simpatici amîndoi în limitele bunei cuviințe, etc, dar cu mama am exact o relație female-female, d-aia cu supărări stupide, frecușuri, oftici, efuziuni sentimentale, și cu tata o relație male-female, cu alcool-io cînd mă duc la tata bem aproape egal, mai las eu de la mine ca să salvez aparențele dar na- glume stupide, hohote sonore, miștouri extreme și , inevitabil, cîte o sesiune hardcore de impunere a voinței. Așa m-a crescut, cu bondage mental și BDSM verbal.

I am the perfect submissive female. Suplă și submisivă desăvîrșit, citez din Poeteski.

Pînă mi se pune pata și te iau toți dracii.

Asta e problema cu gagicile cărora tatăl le-a rămas în peisaj. Le-a fortificat dorința de revenge. Și asta mă ține pe mine pe cele două picioare superbe, împungînd aerul cu cele două țîțe mici dar țeapene și cu creierașul ăsta plin de surprize într-o stare efervescentă, dorința de revenge. Să detronez regele nefiind o variantă a regelui. Fiind opusul regelui.

În același timp admirînd regele.

Voiam să vorbesc despre porcăria sărbătorilor. N-am mai reușit. Oricum se știe, e useless. Nu-ș de ce ne chinuim. Sincer, am putea să ne cumpărăm fiecare exact ceea ce ne dorim și atît. Tind să cred că ieșim mai ieftin. Plăcerea cadourilor….dude, nu mai e plăcere în momentul în care te trezești înjurînd CE PULA MEA SĂ-I CUMPĂR VARĂ-MII CĂ E O GRASĂ IDIOATĂ ȘI NU I SE POTRIVEȘTE NIMIC ȘI E PROASTĂ ȘI NU CITEȘTE ȘI tot așa. nu știi ce măsuri poartă, dacă îi place culoarea, dacă nu mai are cumva un produs ca acela, dacă i-ar plăcea cartea aia, dacă are vreo alergie etc. Ce rost are, îs chestii știute, ne chinuim nemotivat ca să nu spargem cumva vreo cutumă din alte vremuri și alte lumi, să facem zgomot și să audă vreun zeuleț răzbunător sau, și mai rău, să nu se prindă GuraLumii că ieșim din rînd și să ne spurce. Așa că le facem over and over again.

Cum te poți considera un om liber cînd faci concesii bazate pe religiile tradițiile fixurile altora? Nu te poți, nu ești. Oamenii nu au înțeles un lucru evident, și anume ăla că dacă nu-i musai complicat, atunci e mai bine simplu.

Ar trebui să depustiizăm fiecare cîte o insulă și să fim singuri pe bune.

Da, de fapt-de fapt, voiam să scriu despre Eugen Ionesco și o cărțulie ffff mișto, Însinguratul . Seamănă cu Bukowski. Dar scriu mîine. După ce fac curat într-o singură cameră și fac bradul. În restul casei fac curat chiar în ziua de crăciun pentru că atunci am mai multe ore libere. Să văd dacă o să mă ardă focul gheenei din cauza asta.
Muhahaha!

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s