un preambul stufos pentru o apariție periculoasă: Poeteski

Băi, voi îl știți pe Topor? Roland Topor? Io n-am știut nimic despre dînsul, acum i-am citit Locatarul himeric, o cărțulie vedenielastică, ecranizată de Polanski cu titlul Chiriașul. Nu am văzut filmul, cel mai probabil nici nu mă voi da de ceasul morții să-l văd, am citit cartea și mi-e suficient. Mișto. Omul e dement și dacă am zis că e dement, apăi e clar din ăia de-mi plac mie. Pe scurt, că am multe cărți de menționat azi, chiar dacă doar în treacăt, Trelkovski se mută într-o clădire nouă și acolo ceva e putred, vecinii bat în pereți la cel mai mic trosnet sau bufnet după zece seara, Trelki începe să-și piardă coaiele pe scări că pune botul la fițele ăstora și renunță la viața lui, tralalala, e un veceu în curte unde intră niște oameni și nu fac nimic așșșșaaaaaaa Trelki se-mbracă-n femeie hop și-așa la veceu niște femei mănîncă căcat, aho aho copii și frați, stați așa că nu-i așa. Pe bune. O să vedeți, ce se-ntîmplă e de parcă nu se întîmplă, cineva e nebun. Posibil cititorul. Nu zic nu. E mișto cartea.

topor

Următorul punct pe ordinea de zi este numărul de nervi croșetați de mine azi. Mulți și după ce i-am deșirat, s-au dovedit a fi și creți. Fiind nervozată, m-am dus la cărți, la anticariat, zic io, azi mă duc la Unu. Pe drum trec pe la tîrgul cela de sărbători, cu chiurtoșcolaci și călușei, m-a bușit plînsul că era așa de frumos și mirosea bine și era vin fiert în păhărele de plastic și brăduț mare și se auzeau colinde și eu îs a mai proastă la faze din astea, jur, nu-s siropoasă în real life, nu mă mîțîi, nu zic te iubesc iubi iubirică și căcaturi de gen, nimic, dar cînd îmi dai atmosferă de povești prin care să mă plimb singurică la ceas de seară, printre papucei îmblăniți și acadele bicolore, apăi mă nostalgiez instant. Și încep să merg repede-repede ca să nu bocesc în public, nu de necaz, ci așa…că mă simt bine-n pula mea. Am și eu defectele mele, ce să mai zic. În fine, ajung la anticariat și zac acolo vreo oră. Iar se auzeau colinde, aglomerație mare, lumea cumpăra cărți drept cadou, frumos. Auzeam texte de genul, nu asta, asta e o carte tristă, așa am auzit, nu o luăm cadou că a luat-o Dănuț de nouă și a vîndut-o la anticariat. Aha. Apropo, Sașa Pană, Născut în 02 e 200 di lei, bre. Am mai bocit și pe copertă nițel, după aia am zis că hai, am venit să fac o treabă. Și-am plecat cu un

Orwell, Zile birmaneze;
Jose Saramago, Pluta de piatră;
Ethan Hawke, Miercurea Cenușii;
Ioana Băetică, Fișă de înregistrare;
David Eagleman, Sum-patruzeci de povești de dincolo
și un
Eugen Ionesco, Însinguratul, la 2 lei.

Acasă m-am doftoricit cu niște Stejărel și salată de vinete.

Era să uit. Chiar era să uit, cel mai important lucru, povestea cu Clara B. și Poeteski care a apărut în antologia IDC 2014, la pagina 53!!!!! Da, la pagina 53, notați acolo… se găsește aici.

 

3 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. iesi acasa spune:

    sa ma cac untos in ideceu’ pulii, in juriu’ pizdii si mai ales in textele premiate si antologate care sunt toate, absolut toate laba trista…si sa ma pis si pe poeteskiu tau de cacat…peste tot e cacat

    1. untos. ai putea să îmi spui cîte ceva şi despre culoare? îmi place pasiunea ta 😀

  2. iesi acasa spune:

    wenge…sau caprui

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s