Brutalitate, suspans și pufuleți la chioșc

Să recapitulăm. În Fire nu mă mai duc că s-a ofuscat o chelneriță de-am intitulat-o tîrfă, în megaimaj n-ar mai trebui să mă duc că am prins-o pe o casieră cînd încerca să mă fraierească la tranzacția cu cardul fără să știe că mănînc d-astea cu bere zilnic, și s-a supărat pe mine, dar eu tot mă duc acolo că mai demult am spart din greșeală o sticlă de cola la doi litri și am fugit, chestie care s-a compensat cu niște pulpe de pui de mi le-au trecut în plus pe bon, în fine, la mega există un echilibru și nu se pune problema jignirilor, dar am simțit nevoia să menționez ce viață agitată duc. De azi nu mă mai duc nici la chioșcul de lîngă megaimaj pentru că, să vezi.
Urmează desfășurarea acțiunii concretizată într-o altercație fizică. Țineți aproape.
Chioșcul cu pricina e mititel, există într-un colț lăzile de pîine și uneori omii își bagă singuri mîinile acolo ca să-și aleagă bucata mai proaspătă. Ca să ajungi acolo însă tre’ să treci de omii care stau la rînd la tejghea, de regulă doar doi pentru că atîta încap. Ei, și cum stăteam eu, a doua persoană fiind, la tejghea, mă dă un nene puriu la o parte cam brutal, îi zice vînzătoarei că-și ia șapte pîini, îi da banii, mă rog. Eu, mă gîndesc. Să comentez, să nu comentez…hai să comentez că n-am mai comentat de mult și îmi place adrenalina. Comentez filosofic, îl provoc să se gîndească la rostul meu în acel șir de doi oameni, oare să stau degeaba acolo, oare dînsul nu m-a observat? Mormăie că nu, alegînd pîinile. Vai! mă extaziez eu, și atunci cum de m-ați dat la o parte deloc politicos? Nu zice nimic.
Bine.
Îmi vine rîndul, cer pufuleți și mă postez în așa fel încît nenea să nu poată trece. Încearcă să treacă, nu-l las. Un alt nene în dreapta mea îmi zice să mă dau la o parte că vrea primul nene să treacă.
„Știu că vrea să treacă, dar vreau să văd dacă acum mă observă suficient în așa fel încît să mă roage să mă dau la o parte!”
Io am zis asta, da, frumos, știu.
Și ce face mă muistul ăla? MĂ ÎMPINGE CU SACOȘA PLINĂ CU PÎINI.
Minunat. Ce fac eu? Bineînțeles că îl împing pe muist care din fericire nu cade că poate-și mai spărgea și țeasta, deși avea șanse să cadă pe pîini dar mai bine că nu s-a lăsat cu bușituri. Da, deci îl împing, nenea se împleticește, se întoarce și se uită la mine cam uimit, îmi zice Du-te dracu mă…(aici se gîndește) mă…ștoarfo!!!
Eu, ștoarfă?! În fine, îl înjur și eu delicat, i-am zis idiot doar, n-am fost prea inspirată, recunosc, dar data viitoare promit să îl înjur de candelă și iconostas, ca să-mi promovez sudalma. Al doilea nene comentează ceva despre nesimțire și mă stropșesc la el ADICĂ TOT EU SUNT AIA NESIMȚITĂ?! Și omul se dă un pas înapoi, era și mai mititel de fel, zice nuuuu, nu dumneavoastră, dînsul, că am văzut că era plin aici și eu am stat afară, el s-a băgat…
Mă rog, mă întorc la tejghea, acolo era doar o pungă de pufuleți, așa că zic furioasă, VREAU DOUĂ PUNGI DE PUFULEȚI!
Pe drum mă uitam în stînga și-n dreapta, doar doar l-oi vedea pe muist să-l bat, nu l-am văzut, mi s-a părut la un moment dat că-l zăresc dar îl confundam cu un moș cu cîrjă, bine că m-am dat seama la timp, n-ar fi dat tocmai bine să bat un moș olog cu pungile de pufuleți.

Un comentariu Adăugă-le pe ale tale

  1. Xiron spune:

    Cre’că moșii cîrjari se bat cu mănunchiu’ dă busuioc ca să miroasă bătaia frumos; în progresie teocratică, mai cre’că la î.p.s p.f daniel trebe busuioc cam cît de-o mătură. Sau cît de-un tîrn? Nu’ ș’ ce să crez – am o dilemă d’aia … pestilențială.

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s