Io, roșcata și George R.R. Martin

Parcă era un joc, sau dacă nu era atunci ar fi trebuit să fie, jocul în care era interzis să spui „de chichi, de michi, de trei lei ridichii”. Jocul în care te vezi făcînd ceva și te întrebi de ce, răspunzi frumos, apoi te întrebi dar asta de ce am făcut-o și tot așa. Cum stau eu acum între două cărți cu povestiri de George R.R. Martin (plus un Welsh, un Vidal, o Munro, un Ende și un Fowles, dar acum zic de Martin deci stau între George R. și R. Martin, ca să fie clar) și-un pahar cu vin roșu. Adulmec mirosul de uichend relaxat în care nu vreau să fac nimic altceva decît să mă turtesc între pagini de cărți. Să mă tuflesc ca un trandafir presat. Să mă împuiez cu multe orgasme mici și colorate, ca M&M-urile, de la atîta supt literatură.
Dar cum am ajuns aici? Cu George R.R. Martin? Vineri seară?
Păi vineri seară pentru că și vinerea trecută am făcut la fel, numai că în loc de cărți au fost filme. Aveam nevoie de filme. Știam exact că îmi trebuie o pastilă de Johnny Depp și o linguriță cu sirop de King of Queens. După alcool, evident. Înainte de somn. Iar vinerea trecută a fost vinerea trecută pentru că vinerea trecută -trecută m-am ocupat cu studiul pe viu al tradițiilor funerare, am cunoscut 47 de oameni, am fost prezentată prin piață drept viitoare soție bașca viitoare mamă de viitor copil, am ascultat de 109 ori o casetă cu Desanca Nicolai ( guru-ul sectei din Arad, actualmente duduia e moartă, acu fro zece ani era considerată duhu sfînt și înainte de asta a lucrat la Adas) și am avut fantezii sexuale cu preotul încă dinainte să aflu că și-a rupt piciorul cînd a sărit de la fereastra amantei la venirea inoportună a soțului acesteia.
De ce George R.R. Martin, că doar începusem să citesc seria cu gheață și foc dar am renunțat pentru că e scrisă cu picioarele, noroc că au făcut ăștia film după ea?!
Băi, pentru că nu vinerea trecută, nici aia trecută-trecută ci ailalaltă, am cunoscut o duduie roșcată focoasă cu buze roșii care a zis așa, țin minte ca pe propria adresă, a zis că a citit nuvelele SF ale lui Georgică și au fost pfoa. Demențiale. Așa că m-am dus repejor la anticariat să achiziționez, pentru început, Zburătorii nopții.

martin1

Și am citit poveștile; prima, care dă și titlul colecției, nu mi-a plăcut cine știe ce, bineînțeles că toată lumea zice că aia e cea mai faină, mie mi-a plăcut ultima, cu telepații Robb și Lya și parazitul Greeshka, iar cea mai funny a fost Weekend într-o zonă de război, pentru că îmbină inedit aceleași piese de puzzle cu care ne jucăm și noi zilnic.
Recitind ce-am scris reiese că am cunoscut 47 de oameni plus unul într-o lună. Mă simt extenuată. Înainte să mă retrag cu Georgică în pat ca să-i citesc Peregrinările lui Tuf, vreau să subliniez cît de mult contează o părere despre literatură cînd ești roșcată focoasă. Dacă gagica era blondă spălăcită urlam acum cît de nașpa e George R.R. Martin. Mare noroc are nenea ăsta.

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s