Proful de chitară din Sibiu

Mă așez lîngă tine ca să nu audă nimeni ce vorbim. Mai știi, poate ne certăm, e mai bine să te cerți în intimitate, chiar și într-o intimitate formată din două scaune alăturate la o terasă. Comandăm bere, eu pe cea mai ieftină, ca de obicei. Tu îmi rîzi în nas, nu știi că o comand din nostalgie, de dragul vremurilor cînd îmi măsuram farmecele în drafturi ieftine de bere. Îmi reproșezi că beau ca plebea, știi ceva?! Berea e bere. Nu vreau decît să bag alcool în mine, cu timpul se pare că necesit tot mai mult ca să mă fac praf, ce rost are să irosesc banii? Beau ieftin, am gusturi de mahala, rîgîi în public și mă zgîrcesc la bacșiș. Te preocupă atît de mult ce fel de bere beau? Uite, hai să vorbim despre cît de idioți suntem pentru că alegem să trăim cu persoana pe care vrem s-o futem cîteva minute, nu cu persoana cu care putem vorbi ore, zile, ani întregi. Nu vrei să vorbim despre asta?

Nu vrei.

Acum o să tac. Scot aparatul de fotografiat pentru că, pe treptele de vis-à-vis, s-a așezat un nene. Nu e tocmai tînăr, dar nici bătrîn. Are o chitară și părul prins într-o codiță. Începe să cînte, nici măcar nu-l aud. Între timp mă pornisem să explic ceva, pînă nu se întunecă, e o chestie care mă sperie, e vorba de relații și de ceea ce ne îndeamnă să le tolerăm, beau înciudată din berea mea ieftină și mă bucur cînd mai ceri una, îmi îndrept buzele țuguiate înspre tine, dacă mă lași să beau totul va fi bine, ne vom iubi cît vrei tu, numai lasă-mă să beau pînă uit că am ales să nu fiu liberă pentru că

Sunt prea leneșă. Și-mi place să beau, de ce să nu o spun pe șleau. Nu e ca și cum aș fi prima femeie bețivă.

Să-ți spun povestea lui, vrei? Nu vrei.

Niciodată nu vrei să mă asculți, dar acum nu ai de ales, pentru că m-am așezat lîngă tine, tu ai vrut așa, ai spus că dacă încep iar să mă plîng și să vorbesc aiurea mai bine stau lîngă tine, să nu mă audă lumea. Așa că o să-ți spun povestea, chiar în ureche o să ți-o susur, și o să-ți placă pentru că e ca la teatru, uite-l pe domnul profesor de chitară.

profu de chitara 1

Puțin peste treizeci de ani, probabil fan Dream Theater sau Evergrey, dacă e să o dăm în d-astea mainstream. Clar fan Phoenix și în general folkisme pe care eu personal nu le gust dar le tolerez. Cîntă singur pe treptele alea de ceva vreme, din cînd în cînd butonează telefonul. În curvăsăraia din mintea mea inventez o gagică nesuferită care-i bagă pe gît o mie de scuze, mi s-a rupt o unghie beibi, întîrzii. Și el cîntă, așteaptă, butonează.

Cum de unde știu chestiile astea? Le văd, tu nu le vezi? Și dacă nu-s adevărate, ce, asta le face mai puțin posibile?!

Un puști cu cămașa încheiată pînă la penultimul nasture, tuns regulamentar conform oricărui regulament, se oprește lîngă chitaristul nostru. Al meu? Bine, al meu. Mie mi-e drag, mi-e suficient că l-am văzut cîteva zeci de minute la cîțiva metri, fiecare cu singurătatea lui, că mi se pare deja că-l cunosc de-o seară întreagă. D-aia zic că e al meu. Doar o formă de exprimare.

Vezi, e evident că tipul predă lecții de chitară. Are și o agendă, își întîmpină elevul cu un gest larg, îl poftește să se așeze pe trepte, elevul deschide cutia chitării și saltă pe muchie un afiș. Proful și elevul privesc afișul, și mai au puțin, ca-n filme, pînă să se lovească reciproc peste umeri în semn de apreciere. Pe afiș scrie așa:

An artist is never poor.

???????????????????????????????

Cei doi rîd și elevul începe să zdrăngăne, proful își pune rîzînd mîinile pe urechi. Glumește, e foarte bucuros. Elevul a venit. Acum are un sens bine definit, e proful de chitară, are un elev care are chitară, nimeni nu-i poate tăgădui rostul. Eu nici nu mă gîndesc.

???????????????????????????????

Eu termin a doua sticlă de bere și tu mă privești mustrător. Aș putea minți, aș putea spune că nu mai vreau încă o bere, mulțumesc, sunt așa cum mă vrei tu, sunt cuminte și decentă și domniță și cu mîinile în poală. Dar nu vorbesc cu tine de juma de oră, doar beau și fotografiez un bărbat străin, un pletos cu chitară care trăiește ceva lîngă noi, mă gîndesc doar cum să fac să îmbin pozele și fragmentele de poveste care mi se par potrivite.

Elevul s-a dus într-o zi la el și i-a zis, domnu prof, n-am bani de meditații, ai mei vor să dau la medicină, dar eu sunt fan Dimebag Darrel, fie-i țărîna ușoară, trebuie să învăț să cînt la chitară!

Așa i-a zis, cu semnul exclamării.

Bine. O să te învăț, i-a zis proful de chitară, o să mergem în Piața Mică și o să te învăț să cînți, iar toți banii pe care o să-i arunce oamenii în cutia chitării o să-i iau eu. Pentru bere.

???????????????????????????????

N-ai de unde să știi că așa a fost, îmi zici din scaunul alăturat. Nici tu nu ai de unde ști că nu a fost așa. Încă o bere, vă rog. Da, o să mai beau o bere, știi…de fapt aș putea bea încă vreo patru lejer. Dar mă vrei doamnă așa că voi fi una. Voi fi cum vrei tu, dacă mă lași să cred în poveștile mele și în berile mele. N-ai idee cît de maleabilă pot fi.

La naiba, cred că s-a prins profu’ că-l pozez. M-am intimidat.

???????????????????????????????

Cerem nota? Așa. Te rog, te duci să le dai cîțiva lei băieților cu chitara? Cum de ce, au cîntat frumos, chiar dacă puștiul încă învață. Mi-au făcut o poveste ad-hoc. E un cadou.

Și te duci, și te întorci. Contrar așteptărilor, te privesc pe tine, cum mă apuci protector de umeri și mă indrepti hotarit spre înghețată.

În urma noastră un chelner își ia bacșișul de pe masă, un cîine pufos face pișu pe piciorul scaunului unde am stat eu iar proful de chitară notează ceva în agendă. Elevul începe să cînte The Unforgiven.

6 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. se prinsese el de prima dată că-l pozezi,dar n-ar fi avut cum să îți reproşeze ceva, i mean…bei ieftin,ragai în public,nu erai singură etc

    1. sunt o nesimtita, am priceput 😀

      1. Cred că şi-a notat totuşi că te-ai uitat la el.Şi l-a notat şi pe câine, dar asta e altă poveste. Cred că elevul era gelos…

  2. Camelia spune:

    E de luat acasă, e de poveste de dragoste, e de nu repede parcurs, şi câte aş avea să-i spun despre el prin mine…
    Glumesc, aşaşiaşa.

    1. mdeci, Camelia, o punem de-un cat fight ca vaz ca-ti cam place de profu 😀

  3. Camelia spune:

    Aoleu, da, îmi cam, şi mă uit la el aşa, de la tine, şi mă ia cu dor de cândvaiubitul meu, că-i seamănă leit.
    Mai scrie-ţi-l de poveste, Cristina, şi mai pune poze. Amânăm catfaitul.

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s