Să-ți spun cum e? Cum a fost?

Vrei să știi cum e? cum e de cîteva zile? Că nu mai pot, mi-e cald, m-am masturbat ca să-mi potențez inspirația, am băut, am fumat, am futut, am plecat, m-am întors, m-am gîndit, am dormit, am mîncat, am vomitat, m-a durut, am plîns, am înjurat, m-am înfuriat, am regretat, am disperat, am citit, am uitat, am urlat. Am urlat în toate camerele. Consecventă. Vrei să știi cum e?
Mă întind în canapea, citesc. De exemplu, Donald Barthelme. Povestiri, șaizeci la număr. Am început cartea de anul trecut, am luat-o cu mine ca să îi citesc cu voce tare lui Poeteski, înainte să mă lege și să-mi unească punctele importante cu ceară fierbinte.

sin city 161

Coborîsem în gară, undeva la munte, undeva în ploaie, aveam de așteptat, în funcție de capriciile cefereului, între o oră și mai multe. O haită mititică de japonezi alerga dintr-o parte în alta a gării, pozînd tot ce mișca. Hîț încolo, hîț încoace, japonezii se cerneau în ciurul gării chicotind. M-am așezat pe un scaun care mirosea mai puțin a pișat și mai mult a țigan. Aveam puțină logică, preferam să put a țigan uscat decît să mă îmbib de pipi de român sau ungur sau cîine. Din rațiuni de igienă, nu că aș avea ceva împotriva urinei. Cu urina e ca și cu pupatul, nu te pupi cu oricine, nu lași pe oricine să se pișe pe tine. Ai standarde. Și chiar dacă îl lași, treaba asta nu se petrece în pat sau bucătărie, ci numai și numai la duș sau în mare. Undeva unde se amestecă, precum siropul, cu apa. Și citeam, dar ați încercat vreodată să citiți Barthelme în timp ce vă așteptați Poeteski-ul? Nu, pentru că nu aveți cum, e la mintea cocoșului. Poeteski-ul este, per se, un ciob de imagine care taie. Și vrei, nu vrei, sîngerezi, trebuie leucoplast, înjuri, hîrtia te ciopîrțește, gîndul că vine Poeteski e din ce în ce mai terifiant, aprinzi o țigară, asculți atentă anunțurile, acuși vine trenul lui, și-ți fumezi din greșeală degetul, tragi unghia în tine și te tai la rîna inimii. Nu, Barthelme, nu acum, ești minunat, ești punctat și fragmentat, ești ca o sticlă de bere acoperită de etichetele altor sticle de bere. Închide-te la pagini. Vine Poeteski. Uite-l!
E magnific!
Înalt. Are rucsac.
Și geacă de piele.
Uite-l, se împiedică de șina de tren. Cade.
Cade magnific.
Vine spre mine. Eu fumez. Fumez pe rînd restul degetelor, brațele și sper ca pînă ajunge Poeteski eu să nu mai fiu decît un nor de fum acoperit din cînd în cînd cu o pătură de un indian apaș, la intervalele stabilite.
Poeteski șchioapătă și eu zîmbesc. Sting țigara și mă gîndesc ce fac, ce e cu mine, de ce am avut ideea asta, nu-l cunosc prea bine, e un străin cu pula mare și fetișuri sexuale. Dacă îmi pune un lanț la gît, aici, în gară, și mă plimbă în lesă prin oraș? Unii fac chestii din astea, nu exagerez.
Dar eu sunt eu. Și-l plimb pe bietul Poeteski prin tot orașul, mințindu-l că știu unde merg. Că am mai fost acolo de patru ori. Că hotelul e aproape. Se sperie la o curbă, mă roagă să mă opresc. Să-i dau un sărut. El a venit de foarte departe și mă cunoaște mai puțin decît îl cunosc eu. Sunt o maestră în arta disimulării. Îi e mai frică de mine decît mie de el. Și mă înduioșez, îl sărut, mă ține în brațe ca un om normal, da, cu pula mare și fetișuri sexuale, dar un om care a venit pentru mine acolo, în orașul ăla pe care mă încăpățînez să-l cred familiar.
Luăm un taxi spre hotel și seara, după ce ne sărutăm hulpavi, după ce mă frămîntă urlînd, îmi arată pistolul, îmi arată că îi put pantofii, îmi arată că mă place și după ce îmi plîng tot rimelul de durere, după ce mîncăm fiecare cîte o pizza și îl țin de pulă, pe sub masă, în timp ce solicit decent nota de plată, după toate astea
Plouă
și mergem unul lîngă altul în alt taxi spre hotel și ajungem în pat ne dezbrăcăm și nu-l pot ține în brațe pentru că nu-l iubesc nu e al meu nu sunt a lui suntem doar doi oameni care vor să vadă cît de mult se potrivesc, suntem două fragmente orfane de context, stăm întinși pur și simplu și încercăm să nu ne urîm.

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s