Meduza Electrocasnică și revelația

Aceasta este o pildă rulată. Orice asemănare cu o poveste este pur și simplu imposibilă. 100 de cuvinte echivalează cu 50 de Plac-uri, 20% din doza zilnică recomandată de Plăcere. A se servi cu nerușinare. A nu se lăsa singură pe stradă.

Înainte de Meduză eram isterică. Țipam la bărbați. Îmi suflam mucii în coaiele lor. Prețuiam flocii rămași între dinți și îi înfigeam drept păr în căpețeii păpușeilor vudu. Acum e altfel. Meduza Electrocasnica, un fel de balegă transparentă pe care-o simți în general legată cu fundiță de sinciput, franjurînd jeleic ca o mantie, m-a curminat. Nu e puțin lucru să ți se aprindă beculețu-n cur de fiecare dată cînd cineva apasă comutatorbul. Dar asta a reușit Meduza, mi-a promis că mă transformă dintr-o zînă intoxicată într-o curvă iluminată. O specială gradată pe margine ca rigla, în Plac-uri, unitățile de măsură pentru Plăcere.

Înainte de Meduză mușcam înghețatele. Le sîsîiam vanilia printre dinți. Sufeream din toată frișca mea, empatic. Acum le sug. Încalec brațul canapelei și zic Dii în Narnia, căluț. Aș merge oldschool dar tălpile mele sunt prea mari, au oameni din gumă cu zahăr pe ele. Aplatizarea e dureroasă, d-aia țipă în tibie ca-n portavoce, jelania aia deprimantă mi se urcă prin oase pînă sus de tot și o botez tinitus. Așa că-mi călăresc canapeaua și-i vorbesc ca unui tovarăș de drum. În unele nopți îmi răspunde vibrînd sub barbă, alteori mă privește cu ochi holbați, ziua scîrțîie wah-wah și atît. Restul e secret. Dar un lucru e clar.

După Meduză mi-a fost mai bine. De exemplu, mergeam pe stradă și vedeam, să zicem, un domn. Un domn ca toți domnii, cu melon și monoclu, ducînd solemn în lesă o dropie înfoiată. Toată chestia asta mă excita teribil. Numai gîndul că dropia mă va vedea făcînd cu domnul în speță toate blestemățiile cuvenite, și era de-ajuns ca să aud Meduza Electrocasnică țipîndu-mi iodlere cu dor, scobindu-le artistic în becul instalat în cur ca semn al curminării mele excepționale. Mă adresam telepatic domnului dotat cu dropie și-i gîndeam pe-ascuns să-mi modeleze vulva în înghețată. Culmea artei vaginale. Abia cînd toți vom avea genitale din înghețată vom înțelege de ce nu am avut atîta timp genitale din înghețată. Cînd vom avea pizdă din ciocolată și pulă cu caramel, abia atunci vom învăța că în gură se petrec cele mai ale dracu’ chestii. Pe-acolo ies cuvintele. Cîteodată, asta tot de la Meduză am învățat-o, înainte să vorbesc, mă duc la veceu. Acolo deschid un robinet ca să fie zgomot în încăpere, să pot vorbi pînă scot tot din mine. Din păcate nu e la fel și cu scrisul. Unde am rămas, la pula din caramel. La vulva din înghețată. Domnul cu melon și dropie e murdar la gură și caută disperat monoclul. Mă prefac că nu văd nimic, sunt de părere că vulva mea este suficient de sofisticată ca să poarte monoclu.

Ăsta a fost un exemplu. Morală nu am. Mă privesc întîmplător în oglindă. Deloc întîmplător sunt o femeie adevărată, suplă și submisivă desăvîrșit, cu monoclu-n pizdă și un bec mereu aprins în cur.

3 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. să nu fie dintr-aia dietetică să producă suficiente calorii pentru ca becul ăla să stea mereu aprins.

  2. păi da, că altfel degeaba te uiți prin monoclu că nu se vede nimic. și ar fi păcat.

    1. chiar și așa, cred că oricum nu o să se vadă nimic pentru că monoclul e în fond o lentilă care mărește și doar ști la fel de bine ca mine că ce e mare și privit de-aproape nu se vede.

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s