Fante, Auslander și veverițoiul nenorocit

iar am citit patru cărți în șapte zile și-n ciuda aptitudinilor astea de rîmă olimpică de bibliotecă, sunt la fel de stupidă, nu-mi ajunge salariul, masculul vieții mele nu e om de afaceri și parcă nici curul meu nu mai e uluitor. a, scuze, curul încă este uluitor, aș spune chiar fenomenal, deși am impresia că este mai mic decît capul. dar ar fi aiurea să mă laud că am capul mare și uluitor, așa că rămîn la curul meu, la Shalom Auslander și John Fante.
Cartea lui Auslander speranc89ba-o-tragedie pute-a pipi, caca, pizda mă-tii, legume putrezite, bătrînețe, halenă, animale moarte și iar a pizda mă-tii, dar asta nu pentru că ar fi o carte nașpa, ci pentru că toate cărțile miros, iar în asta se-ntîmplă că se cacă niște babe în gurile de aerisire ale casei unde locuiește amărîtul de Kugel. D-acolo vine duhoarea, Kugel. Duhoarea pe care o inspiri tu cu nevastă-ta și cu fi-tu. De fapt, vine din găurile mucegăite unde ar fi trebuit să ai tu coaie, dar ți le-au mîncat veverițele. Da,ai dreptate, veverițele sunt niște nenorocite. Uită-te de exemplu la nenorocitul ăsta și imaginează-ți că nuca din gura lui e coiul tău stîng. Ronț ronț!
sin city 081
M-a amuzat oarecum Kugel, mereu încerca să-și găsească epitaful și chiar ultimele cuvinte dinaintea morții, vorbea urît, cu du-te-n pizda mă-tii, chestie care m-a relaxat. Nu-mi plac cărțile cu personaje apretate, strangulate în gulerașele țepene ale unei politeți care nu a adus nimic bun lumii, doar a permis ipocriziei să prolifereze sub crusta decenței.

Ei, și după Auslander am trecut la Fante, feblețea lui Bukowski. Acum ce să zic, la unele faze mă întrebam, dude, io ce pula mea citesc, Bukowski sau Fante, într-atît de îndrăzneț pare să fi îmbrăcat Buks stilul lui Fante. Dar dacă i s-a potrivit mănușă, nimeni nu are ce comenta. Ziceam doar că băieții ăștia tîmpiți cu capu’, care vor să scrie și care rareori au șaptișpe dolari în buzunar, deseori cel mult șaptiște cenți, și care vorbesc mai mult despre futut decît fut, care vorbesc mult cînd nu trebuie-probabil tocmai ca să momească muza inspirației, îmi umplu la fix cupa plăcerii. Problema gravă e că încă nu am citit tot Buk, trebuie să citesc tot Fante, musai trebuie să gust din Sherwood Anderson, să îi mai dau o șansă lui Jon dos Passos și acum să mă încumet să iau cărțulia lui Knut Hamsun de pe birou ca s-o recitesc, pentru că atît de mult mi-au împuiat oamenii ăștia capul cu Foamea lui Hamsun încît am zis la un moment dat BINE, MĂ! o citesc iar, băga-mi-aș picioarele, nu suport să recitesc cărți, de cînd eram mică-mică și aveam doar vreo zece volume mari și late pe care le reciteam în prostie, pînă mi-a explicat tata cum e cu biblioteca. Și pentru că Fante încheie Visele de pe Bunker Hill vise-de-pe-bunker-hillcu un citat din Alice în Țara Minunilor, trebuie s-o recitesc și pe asta. Drace, nu se termină niciodată!!!
Și tocmai de asta Johnny merge mai departe.

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s