sunt femebată sau barbeie?

E greu să nu mă observ cînd trăiesc cu oglinda pe birou. Îmi sunt aproape chiar și în cele mai serioase accese de neseriozitate, în cele mai glorioase scene de neputință, mereu îmi citesc gîndurile în propriile priviri reflectate, mă înțeleg mai bine cînd sunt altcineva și niciodată pe mine, cred că doar pe altcineva-ul care par a fi. Mă observ acum, am o rochiță neagră, scurtă, oarecum business dacă nu aș fi cumpărat-o dintr-un second-hand. Mă minunez cît de femeie sunt în casa mea. Cît de multă atenție acord părului și hainelor, cît de ciudată e alunița asta nouă care îmi apare pe frunte. Cît de bine îmi miros genunchii și cît de frumos mi s-au buclat singure două șuvițe. Cît de bine gătesc uneori și cît de înfocată dau cu mopul. Cînd ies dintre oglinzi îmi pun bocancii și blugii oricît de cald ar fi, și ochelarii de soare, chiar dacă e înnorat. Merg mai mult alergînd și îmi fac loc printre oameni, ignor cerșetorii care nu-mi spun o poveste și chiar dacă mi-ar spune, nu pierd vremea să mă scotocesc de monezi. Beau bere și rîgîi ca un bărbat, fac glume porcoase și presupun că sunt destul de enervantă și greu de înghițit.

Sunt femebată sau barbeie.

Ironia face ca în ultima vreme, de ordinul anilor, să mă lovesc constant de problemele feminității. Chisturi la sîn, dileme sexuale, relații avortate, menstruații surprinzătoare, ginecologi sexoși, sentimente obscure, plămădite cu prea multă drojdie de bere, tabu-uri sparte în mii de bucățele tăioase, atacuri hormonale devastatoare ale căror efecte rivalizează oricînd cu o criză de furie a monstrului lui Frankenstein, o posibilă infertilitate binecuvîntată, o societate pentru care șampania nu are gust dacă nu o bei la nuntă sau botez, un sictir imens și o mutră dezgustată ori de cîte ori aud mantra aia care începe cu clișeul “Cînd o să faci și tu un copil” de parcă eu însămi nu aș fi altceva decît un rebut, un experiment ratat, un simplu recipient pentru o mîncare, deie domnul, mai gustoasă decît sunt eu, orice aș fi.
În cuprinsul aceleiași ironii pe care măcar o observ dar nu știu unde mă va duce, găsesc și coincidența care mi-a adus aproape concomitent în fața ochilor trei cărți. Satana din nădragi- o carte despre relațiile mascul-femelă de-a lungul timpului;

satana din nadragi

O fată cu…vocație- o tîmpenie în care se amestecă un simulacru de sex cu accente BDSM, morala îngăduitoare pe care o împărtășesc aproape în totalitate a eroinei și cîteva citate din Crowley;

o fata cu vocatie

Lapte negru- bineînțeles, laptele lui Elif Shafak, o înregistrare psihedelică, populată de voci interioare care arată ca niște degețici, a transformării creierului shafakian în ovare shafakiene, apoi în inimă shafakiană, o povestire inserată cu zeci de oglinzi în care se reflectă imaginile scriitoarelor feministe, mame, exaltate, antifeministe, curviștine, alcoolice, un amalgam de femei atît de diferite încît n-ar fi reușit să-și sincronizeze menstruațiile nici dacă ar fi locuit ani întregi în aceeași casă, și în același timp- da, e posibil- atît de asemănătoare cum numai femeile pot fi între ele, și bărbații pot fi între ei și, colac peste pupăză, femeile și bărbații unii cu alții, alții cu altele. Nu s-a înțeles nimic, nu contează, mergem mai departe. o să rînjesc edificată mai tîrziu, poate.

lapte negru

N-am concluzionat nimic, în consecință. Mă uit în oglindă. Îmi fac un coc. Mă zgîlțîi pe scaun, fac pipi. E tîrziu, trebuie să trec la cealaltă carte, tot o Elif, de data asta o să citesc despre Onoare. Clar amîn concluziile pentru altă dată.

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s