omul trist

Așa spun toți, că nu o să regret. Uneori îmi bagă două degete-n mortalitate și mi-o mânjesc de buze, ce-ai de pierdut, uite ce gust bun ai, e păcat să ți se încrețească ție pielea de pe degete de la umezeală. Ai degete frumoase, le bagi și-n cur? Nu, am brațul scurt și nu ajung până acolo, începe să mă doară coloana.
Discutăm și noi ca oamenii. Îmi aprind o țigară și-l ascult.
Vorbește mult. Eu mai verific din când în când telefonul să văd dacă nu găsesc fire de păr blond. El are o fetiță, dar nu e un tată bun. A avut tot apoi a rămas fără bani. Când oamenii rămân fără bani au obiceiul să nu se mai bucure de chestiile simple, se îmbată din obligație. eu mă îmbăt ca să-mi lucească ochii, nu știu să ma machiez prea bine, prefer trucurile lichide. Nu-s nici vreo superbă dar dacă-mi face careva o poză e bine să mă dau cu un orgasm înainte. Mi se-ntind ridurile de la coenzima Pula10 și par venită de la o sesiune de botoxat buze. Îmi povestește chestii, îi plac femeile și peștele. Beau litri de bere și nu mă satur. Mi-a adus două rulade, vrea să participe la MasterChef. Grosuțe, îmi dă să mușc și râde la mine. Are un râs frumos dar a pus capere în ruladă și-mi vine să borăsc. Mă duc la baie, pe drum se uită amicii lui la mine. știu ce cred ei ca văd, păcat că sunt chiori la neobisnuit. Se uită și nu mă văd pe mine, arăt ca oricare alta, n-am cum să le explic de ce fac ceea ce fac, de ce par ce nu pot fi. Nu o fac pentru ei, o fac pentru mine, așa mi-am promis. Că o să-mi întind limitele și o să sar coarda cu ele. La baie îmi întind obrajii, am făcut riduri de la zâmbit. Desfac labiile, altfel mă piș pe pulpe. Mă scurg cu poftă, îmi place să mă ușurez. Mereu am senzația ca după ce mă piș pot să fac orice. Orice, exceptând calcule cu logaritmi sau probleme de fizică. Ies din budă cu brațele deschise, sinceră să fiu nu am nimic deci pot primi tot. Mai ales lovituri, dezamăgiri și oameni cu atâtea povești în spate încât merg cocoșați. Inima de mamă din mine îi îmbrățișează și-i bate pe toți pe ghebul cu regrete până-mi râgâie viața în ureche. Nu-mi trebuie copii, am prea mulți pe care-i văd o zi sau un an și-i ascult, îi înțeleg apoi le sug pula pentru că sunt niște copii mari cu barbă și fire albe, riduri și relații ratate, soții urâte, datorii la bancă, probleme cu prostata, cu erecția, cu alcoolul, cu ficatul, cu mașina, cu nodul la cravată.
Își îndesa tutun în pipă și sufla un creț care-i ondula în ochiul stâng, părea trist ca și cum aș fi plecat definitiv fără să-i spun, ca și cum întâlnirea cu mine n-ar fi fost decât ceea ce era, o simplă întâlnire la care de fapt nu voiam să merg dar mă convinsese, nu o să regret, hai sa nu regreti nici tu, m-am gandit. viram desfasurarea actiunii la dreapta pe drumul neumblat, conduc eu, bag viteza si fac sa nu fie cum ar fi fost de fapt. sa fie altfel. Așa că m-am așezat lângă el, i-am mângâiat luleaua, era primită cadou, el nu avea bani nici să-și plătească factura la enel, nu avea bani să-și ducă puștoaica la munte, nu avea soție, soția avea un alt bărbat, nu avea planuri, planurile erau luate de oamenii cu viitor, nu avea decât luleaua aia ieftină și poveștile, avea prietenii câteva mese mai încolo și pagini multe cu datorii însemnate pe caietul barului, și pe mine câteva ore. De multe ori mă gândesc că sunt atât de puternică încât pot greși fără să mă doară prea tare, din păcate nu știu să fac prea multe, știu una și bună, și dacă tot o știu, de ce să nu o fac?
Pari atât de trist. Vrei să ți-o sug? Aici? Da. Acum? Da.
Se ridică, îi desfac cureaua, trag fermoarul în jos. La câteva mese mai încolo toate sunetele intră-n comă. Aud vag un cântecel, cred că zice Artanu’ ceva, dar nu deslușesc ce pentru că el îmi astupă urechile să nu mă răzgândesc. Și i-o înșfac ca un soldat care-și dă viața în bătălie, încasez eu glonțul, mă las înjunghiată-n gură de mai multe ori, să fiu sigură că-mi aduc aminte cum am murit dându-mi câteva minute de respectabilitate pe un rest de viață de masculinitate recâștigată, ce dacă l-a lăsat nevasta, ce dacă e sărac lipit doarme pe cartoane că și-a vândut salteaua, ce dacă scrie la lumina lumânării scenarii de filme care nu vor ajunge niciodată în lumina reflectoarelor, ce dacă am băgat un clișeu aici, ce dacă are fire albe de păr în părul ăla creț, ce dacă nu gătește suficient de bine pentru masterchef, are minutele astea câteva când pula lui stă-n gura mea și amicii lui văd ceva dar nu știu bine ce văd au băut oricum destul își pot imagina. Sunt atât de puternică încât nu aș putea niciodată să îmi las gura umplută cu spermă ca să mă duc după aia la baie să scuip, nu fac așa ceva nici în intimitate, dar în public, în public înghit și rânjesc, nu mai e trist, nu are cum să mai fie trist, sunt dumnezeu, sunt muză, sunt mama răniților, sunt planta fără nume care vindecă tot, sunt bagheta magică, sunt probabil o curvă dar el nu mai e trist. Nici măcar nu-l cunosc prea bine.
Mă gândesc uneori ce-aș face dacă aș cunoaște mai bine pe cineva. Aș muri.

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s