junk

Am și eu gunoiul meu, îl pun în pungi de plastic și-l arunc la ghenă când lumea doarme. Tresar cu resturile săptămânii în brațe pentru că e două noaptea și din apartamentul 50 iese un cap. Hai ne futem, zice tare, să trezească tot blocul. Stai mă, stai să duc gunoiul, îi răspund nervoasă, mă stresează  futaiul fără preaviz cu necunoscuți în miezul nopții. Nu-l arunca, arată-mi-l! poruncește capul și mă apucă nervii, ești tâmpit, crezi că-ți arăt gunoiul meu? Mă cert cu capul, insistă să mă cunoască, poate sunt o ciudată, poate nu sunt bună pentru el, cum aș putea să-l fut dacă nu corespunde gunoiul meu așteptărilor lui? Capul iese de după ușă, are picioare cu care aleargă și mâini păroase cu care mă prinde în dreptul ghenei, smulge sacul de gunoi și îl varsă pe jos. Trebuie să știu cine ești, mă mustră el separând sticlele goale de ambalajele cartonate.

3 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Radu spune:

    Asta a fost intensa. Si eu stiu sa cunosc oamenii dupa gunoiul lor.

  2. Suntgulie spune:

    bun, putem pune bazele unei metode gnoseologice bazată pe studiul impurităților..dar nu cred că ies bani din asta…

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s