inamici neregulați

Mi-a spus că mi se simțea de la o poștă, dar eu nu cred ce-mi spun bărbații. Uneori nu-i ascult. Mângâi mandibule și antrenez mușchii Kegel. Alteori îi aud și dau din cap că da. Spun o glumă. Ondulez o șuviță. Desfac o bere și o scurg printre dinți, să-mi dau luciu până-n scobitura gâtului. Îmi așez picioarele în poala lor. Fumez cu dedicație și rotunjesc buzele într-un blowjob ireal și volatil cu aromă de mentă și tutun. Ca să nu-mi arăt anodonția. Dacă vreau să arăt încredere dezvelesc dinții. Privește-i, sunt doar douășase, nu reprezint niciun pericol. Dacă vreau să te mușc sigur ratez. Sunt cazuri și cazuri. Depinde de mascul. Unul spune direct, ți se simte. Și palpează sânul încruntându-se. Mă amăgesc că nedumerirea vine de la dimensiune, dar știu că nu-i așa. Sunt nervoasă că nu mi-am dat seama. Doar mă mângâi constant. Cum puteam rata? Probabil pentru că insist pe sfârcuri. Am sfârcuri mișto. Așa mi-a zis o tipă, butonând cu degețele reci și sonorități molatice în voce. Altul se abține. E doctor. Se încruntă și el cu mâna pe țâțele mele. Mă doare, nu-i așa? Strânge mai tare, doctore, ciupește, mușcă, dă-ți izmenele jos și izbește-mi-l cu pula. Poate trece. Hipocrat te susține. Dar doctorul clatină din cap și mă trimite în altă parte. Nu-s obișnuită cu trimiterile. Îmi place să fiu servită la masă, să fac un semn discret spre sticla de bere sau să răspund afirmativ telepatic unui chelner care cunoaște oamenii. Mă rog. Altul m-a consolat. Nu mor eu din asta, zice. Mor călcată de ceva, otrăvită, hăcuită cu un cuțit de bucătărie, dar nu din chestia asta care se simte la palpat. Cum aș putea să mor din cauza unui intrus, eu, care nu las deschisă decât ușa de la intrare și ferestrele? Mă rog.
Ce mai contează? Pungile astea de sub ochi trebuie să se scofâlcească și macine prin ardere la un moment dat. Știu și la ce crematoriu. Și-mi place într-un mod parșiv să mă cred pătrunsă de un inamic care nici măcar nu are pulă dar care se simte de la o poștă. Un inamic cu formă neregulată crescut în cultul pisicii lui Schrodinger, care se insinuează mereu atunci când sunt regulată. Poate dacă nu mă mai fut îmi trece. Sau poate dacă m-aș fute mai mult mi-ar trece. Mă duc să trișez la dat cu banul.

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s