Gremlinul

Eu aveam o scuză. Eram atentă să nu-i bag cumva degetul în cur din greșeală, pentru că acolo-l futuse bunică-su când era mic. Și nu-mi place să fiu comparată cu rudele. D-aia n-am văzut când mi-au furat banii din portofel, mă hârjoneam în mare cu Gremlinul și râgâiam bere proastă ca să fac bulbuci cu spumă. El în schimb a fost de vină pentru tot. Mai întâi, și-a împăturit hăinuțele, apoi s-a înmuiat treptat și alb în mare până la gât, ca să nu-și ude părul. După aia s-a supărat că i-am zis Gremlin și s-a întors cu spatele. Eu mă gândeam în plută, uite frate, câte fițe trebuie să suport pentru o pulă mare. Masivă. Cărnoasă de-mi umplea gura, ba rămânea și p-afară. Ca să nu mai spun că Gremlinul mă lua cu pisi, și eu nu comentam. Pentru că-mi cunosc prioritățile. Dar nu toți oamenii sunt ca mine, calmi și detașați. Păi uite, după ce-am ieșit din apă și m-am îmbrăcat am zis hai să luăm cartofi prăjiți și încă un pet de bere. Ne-am dus la cartofărie și-am cerut două porții, după aia am zis ba nu, niciuna că nu mai am banii în portofel. Și la tonetă n-aveau POS, iar Gremlinul își lăsase ceasul și banii în mașină. În merțan adică. I-l luase ta-su că era băiat deștept, cam reprimat, cu buze subțiri de la efortul comprimării amintirilor și coapse apropiate ca să nu le scape dintre buci. Mă rog, m-am uitat la el și m-a pufnit râsul, se albise la față. Oricum era alb, impregnat cu factor maxim de protecție chiar dacă era noapte. Bine că era noapte, că ziua purta șepcuță crem și căra umbreluța pe un umăr, prosopelul cu Mickey Mouse pe celălalt. Scoate dintr-un buzunăraș secret cinci lei și mi-i întinde ca pe ultima pastilă cu otravă după o sentință pe viață. Ia-i! Zice. Mănâncă! I se zbătea și-un ochi, îl apucase paranoia. Credea că n-am avut niciodată bani la mine și acum vreau să profit de pe urma lui. Ce dracu’, îl văzusem cu merțan și cu pensie lunară de la bunică-su pentru că era un băiat așa de bun, musai intenționam să-l lucrez pe la spate. Dar eu, cum ziceam, sunt un om dintr-o bucată. Dacă i-aș fi băgat degetul în cur când aveam ocazia, mai înțelegeam, da domle, poate să mă creadă în stare de orice. Nu eu, ntz. Am priorități. Așa că l-am dus la cort și mi-am luat prioritatea-n primire de câteva ori. A doua zi i-am zis, auzi mă, Gremlinule. Vezi că ți-am rupt spițele de la umbrela cu Mickey Mouse și ți-am golit tuburile cu factor de protecție pe parbrizul merțanului. Să nu zici că umblu cu tertipuri și dau vina pe altcineva. Că eu sunt fată sinceră și-mi cunosc prioritățile, nu-mi bat joc de oameni. Așa să știi.

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s