mama lu’ homo lubricus? îl lăsați pe lubricus la joacă?

El Padre s-a dus cu mama la un botez, și-a făcut un selfie, mi l-a trimis pe uatsap și l-a intitulat SELFII. Pe la doișpe noaptea îmi trimite altă poză în care-i șușotea libidinos maică-mii ceva în ureche și poza asta a numit-o BĂUTURA DISTORSIONEAZĂ FEȚELE. Săptămâna trecută încerca să înțeleagă principiile duckface-ului.
altceva voiam să spun. nu știu de ce fac asta, dar observ că o fac prea des. întotdeauna vreau să spun altceva, întotdeauna am altceva în cap și orice-aș spune de fapt va fi mereu un altceva în spatele altceva-ului și mereu va rămâne ceva nespus pentru că unele chestii nu le poți spune pur și simplu din teamă de lapidare. îmi place mintea mea și felul în care funcționează, sunt al naibii de mândră că nu am simțul orientării și dacă mă rătăcesc, în loc să gândesc logic pe unde ar trebui s-o iau sau să întreb pe cineva, eu aleg pur și simplu o direcție, o stradă, un metrou, un autobuz și îmi zic…aș putea ajunge unde trebuie sau aș putea să nu ajung. ar fi super tare să nimeresc. ia să văd. și de cele mai multe ori, aproape întotdeauna, nu ajung unde trebuie dar chestia asta mi se pare foarte tare. chiar dacă am ratat interviuri folosind metoda ia să văd daca ajung unde trebuie, chiar dacă am mers de-am înnebunit pe coclauri, chiar dacă Întâia e oripilată de-a dreptul de gradul meu de cheauneală și nu înțelege de ce nu întreb oamenii măcar, să zic și eu domle, cum fac să ajung acoloșa?! și eu îi explic Întâiei că degeaba aș face lucrul ăsta pentru că nu mă pot concentra la explicație. omul începe să vorbească, eu ascult atentă și dacă explică mai mult de 10 secunde m-a pierdut. încep să mă gândesc la altceva.
ce voiam să spun?
n-ar fi super tare dacă ne-am putea privi setările biologice exact ca pe niște setări biologice, nu ca pe niște norme morale și spârcâieli de-ale conștiinței? toți oamenii ăștia care au senzația de iubire, aleargă să-și pună pirostriile, fac crize de gelozie, numesc atacurile hormonale adulter și sindromul premenstrual nebunie, par niște pisici în călduri care se chinuie din toate puterile să-și transforme miorlăiturile în discursuri oficiale.
sunt prea mulți sapiens în cameră iar bietul homo lubricus se sufocă în dulap. d-aia face haos când iese hăulind cu pula-n mână.

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s