fără poezie!

Azi un puradel se uita temător la mine. ta-su i-a zis să-mi spună ceva, orice, să-mi arate că e educat și știe să facă frumos, copchilul nimic. Am ridicat sprâncenele, forma mea preferată de comunicare, iar plodul a zâmbit. De vorbit tot nu a vorbit, ta-su insista și eu mă gândeam ce plm, știu ce ar trebui să fac acum, ar trebui să-l întreb pe ăla mic câți ani are, dacă este integrat în vreo formă de învățământ și dacă mă simt mămoasă să plusez și cu un ce vrei să te faci când te faci mare. arta small talk-ului cu puradei. Normal că nu l-am întrebat prostiile astea, am remarcat neutră că Nu vrea și-am continuat discuția cu ăla matur din raza mea vizuală. Nu de alta, dar eu nu-mi amintesc absolut nicio discuție interesantă pe care s-o fi avut cu vreun adult pe când eram eu o mucoasă enervantă. În schimb știu clar ce-a zis miruna de moș niculae într-a-ntâia, ce-a făcut florin în prima zi după vacanță etc. dacă stau să chibzuiesc mai abitir, cu plozii poți să-ți permiți comportamente sincere pentru că ei încă nu știu care e treaba cu ipocrizia și cu interesul fals manifestat de adulți față de ei. N-am auzit să rămână vreun copil traumatizat că străinul întâlnit cândva pe stradă nu i-a pus nicio întrebare la care el oricum nu avea chef să răspundă, decât dacă era eventual vreo ciocolățică implicată în afacere. Miza e tot în lumea adulților futuți la creier care au impresia că dacă vorbesc rar, tare și clar cu un copil cu care nu au nicio treabă, și-l bat la cap să spună o poezie o să aibă un efect pozitiv în dezvoltarea lui…dar-ar dracii-n gâlca lor de iubitori de poezie ce mi-au mai mâncat sufletul în copilărie cu poeziile recitate la colț de stradă, trezită din somn sau când tot ce voiam să fac era să mă joc cu piesele mele de șah. Traumatizată am rămas eu de otiliacazimir, brătescuvoinești și mințile luminate care l-au omorât pe bambi, nu de neica nimenii care nu mai puteau de dragul meu. Afecțiune irosită, aia era. oricum nu contează, sunt obosită și vreau să mă îmbăt frumos ca să dorm, puradelul de mai sus mi-a apărut aiurea-n minte și-am zis să fac o notă mentală. Niciodată să nu-ntreb un copil dacă știe fro poezie.

Un comentariu Adăugă-le pe ale tale

  1. Îți mai trebuiau niște urechi interesante și puteai comunica precum Master Yoda, bre. De altceva ce oi mai fi scris nu știu a zice, am rămas cu cititul la ridicatul din sprâncene și mi-a fugit gândul la Yoda.

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s