mhh…

Da, a fost un moment cu adevărat plăcut în toată istoria asta pascală, cu călătorit și schimb de pachete comestibile, cu stafide și bucăți de miel, cu evrei înviați și tot ritualul salutului dat peste cap, ferească cine-oi vrea să nu răspunzi cum trebuie, vei fi afurisit până la al șaptelea neam, într-un fel e haios, te vezi cu icsulescu, icsulescu zice c-o înviat și tu tre să răspunzi cealaltă parte a parolei ca să intri în grațiile lui icsulescu, io n-am avut coaie nici anul ăsta să zic că m-am convertit la iudaism dar la anul o să-mi dau toată silința, numai așa, de-a dracu’. Dar nu despre asta voiam să vorbesc, atitudinea mea față de religie este una nasoală pe care prefer s-o păstrez pentru mine pentru că altfel mă bate lumea cu pietre, că-s păcătoasă și mă mai și dau mare cu asta, nu cer îndurare și nici nu mă spovedesc. Voiam să zic de singurul moment plăcut al uichendului, adică acea jumătate de oră în care am putut observa câțiva masculi într-o cameră cu pistoale și puști de airsoft, un sistem audio jmecher, o tabletă semi jmecheră și niște bere la pet. A, și niște mâncare. Jur că nici la discovery nu m-am uitat cu atâta interes. S-au jucat cu puștile, și-au tras în cap de-aproape apoi s-au înjurat, au ras toată mâncarea preaslăvind brânza de parcă erau nemâncați de la paștele trecut, au turnat bere într-o vază și-au băut de-acolo fascinați de capacitatea vazei, un litru de bere coaie!, au tăbăcit tableta până nu a mai funcționat, au început să scotocească prin sertarul unde văzuseră că erau puștile și până nu le-a luat proprietarul din mâini, pe rând, fiecăruia, nu s-au lăsat, le sclipeau ochii în cap după ținte, norocul meu că inspiram teamă, altfel mă trezeam cu vânătăi și nu d-alea, ci din ălelalte. și-atât, după aia nu mi-a mai plăcut că a trebuit să merg cu încă cinci oameni dintre care patru peste 180cm și 80 de kile, într-o mașină de un anume fel, dar în niciun caz un fel din ăla mare. arătam cumva ca o anacondă stâlcită la cum trebuia să stau.
A, și mi-a mai plăcut de tanti veronica, o zis că ce frumos au bătut cloapetele și eu m-am dus puțin la baie și-am râs cu o bucățică de leuștean între dinții din față. să ne fie de bine.

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s