redrum

S-a îmbulzit o tută în mine azi, în aglomerația din stația de metrou de la Victoriei, a pufnit și-a pufăit și mi-a înfipt un cot în coaste că murea pipota-n ea să prindă trenul deja parcat la peron. După ce-a reușit să treacă de mine, că am o lentoare nesimțită fix atunci când văd populația panicată din motive stupide, i-am zis “Oricum nu-l prindeți!”. Tutei i s-au închis ușile-n nas, apoi s-a întors spre mine și eu am privit-o fix în ochi rânjind ca Joffrey din Game of Thrones. Mai aveam atâtica și hohoteam un MUHAHAHAHAHAAA de zile mari. De obicei nu-s așa malefică, dar azi tocmai terminasem de citit câteva pagini din cartea lui John Fante, Întreabă praful, și eram antrenată. Arturo Bandini suferă de draci în el, dar vrea să fie mare cel mai mare scriitor (de fapt este dar nu știe nimeni) și îl înțeleg. O chinuie pe o gagică de care-i place, o jignește, își bate pula de ea și nu la propriu, scrie o scrisoare către un alt wannabe writer care are TBC, în care-i face praf și pulbere toate încercările literare, că oricum moare, măcar să nu lase porcăriile alea în urmă (bine, bine, nu trimite scrisoarea dar orișicât); Arturo Bandini poate să fie o mare japiță, norocul lui e că de fapt e un băbălău cu capul în nori. Așa cum nici eu nu i-am dorit tutei să piardă metroul, doar semnalam o certitudine, că-l va pierde. Voiam doar s-o scutesc de efortul unui sprint, că la vârsta ei –am zis că era și cam bătrâioară? – e riscant. Iar privirea mea, si mai ales rânjetul că puteam dracului să mă uit și atât dar am mai și rânjit, ei, pentru aia nu am explicație. De regulă sunt doar cheaună, confuză, amețită, indiferentă, miserupistă, dar în momentul ăla am simțit un grăuncior de răutate d-aia fără aditivi, fără arome, o răutate pe care dacă mi-aș îngriji-o mai conștiincios s-ar face mare și frumoasă. Oricum îmi place să cred că în circumstanțele potrivite (invazie de zombie, invazie extraterestră, invazie de Uruk-Hai, invazie de lăcuste, apocalipse de toate felurile, amenințări la adresa mea, a celor apropiați sau a pisicilor în general) aș ucide oameni. Mă bucură gândul ăsta.

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s