Aventurile Clarei B. în pădure

Clara B. se afla ciudată în pădure. Verdele nu-i scotea deloc ochii în evidență, mai puțin atunci când un vlăstar a gesticulat agresiv la avansurile ei. Din păcate trebuia să înainteze, un mototol forestier îi pusese gând rău și se împiedica amenințător în spatele ei. Era nervos, o rugase să îl care în cârcă măcar câțiva kilometri și nesimțita pufnise pe nas de-i dăduse un muc p-afară apoi o luase la sănătoasa cu inima bolnavă. Clara B. murea după contradicții, nu putea să trăiască fără ele. Ei, și cum ziceam,  iat-o pe Clara B. în pădure cu mototolul după dânsa. Avea un rucsac plin cu bexuri, din copac în copac mai bea o gură de bere trăsnet și prindea curaj, îl stoca frumușel la subrațul stâng care juca rol de perfuzie și mergea mai departe. Căuta un loc unde să ajungă, nu mare scofală, dar e important să ai un scop. Uite, eu de exemplu am un scop extrem de tangibil astăzi, să mă îmbăt. Dar nu Clara B., ea avea chef să ajungă și pentru asta își scosese masca de gaze, că doar era în pădure, nu la război, și mergea mergea, cale lungă să-i ajungă, până când a dat de o colivie mărișoară. În colivie era un corb negru și urât. Plictisită oarecum, și cu mototolul prea departe ca să mai schimbe două cuvinte, Clara B. a început să se converseze cu păsăroiul, l-a întrebat ce curu’ ei făcuse de ajunsese în miezul lui nowhere, bașca-n colivie. Se simțea ușor siderată, așa că în timp ce corbul corbea, ea și-a dat chiloții jos în vine, și-a împins curul înapoi și-a început să facă pipi din picioare, direcționând jetul  spre două ciuperci care-i păreau dubioase. Corbitul cu corbul nu ducea nicăieri, era ca și cum ar fi vorbit limbi diferite, însă  pipiul stropea întărâtat umbreluțele ciupercilor, care deja începuseră să bombăne între ele despre vremea de căcat. După ce-a terminat tot pipiul, Clara B. s-a echipat la loc și-a pornit-o mai departe prin pădure. Tot mergând ea așa, a întâlnit un ghizuroi crăcănat, de care a râs în hohote, arătându-l cu degetul. Cum nu era nimeni pe lângă ea ca să-l vadă, l-a așteptat pe mototol și, având grijă să păstreze permanent o distanță  sigură față de el, a început să-i arate ghizuroiul, hohotind și împroșcând saliva încoace și-ncolo. Ca o dementă. și-a zis mototolul, luându-și înapoi gândul rău de la Clara B.

Și așa mai departe.

Aș putea să tac sau să zic:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s